Articol scris de Lect. Univ. Dr. de istorie Florian Olteanu
Astăzi, sportul românesc comemorează o legendă a cuvântului sportiv scris. Dacă fotbalul românesc ca sport înseamnă ceva până la Dobrin, Balaci, Hagi și altceva de la ei încoace, tot la fel și cronica sportivă, care a fost ceva până la Ioan Chirilă și este altceva de la Ioan Chirilă încoace.
Ioan Chirilă s-a născut în Regatul României la Ismail, la 25 octombrie 1925. Tragicele evenimente din vara anului 1940 care au dus la pierderea Basarabiei, Herței și Bucovinei de Nord, prin răpirea lor de către URSS, au determinat familia sa să se mute la Galați, când tânărul Ioan Chirilă avea 15 ani. De aici, familia s-a mutat la Brăila, unde Ioan Chirilă a absolvit liceul.
Pasionat de fotbal, până când o accidentare gravă i-a pus capăt unei cariere de jucător la divizionara B „Dacia Galați” ca junior, Ioan Chirilă s-a dedicat studiilor. A absolvit Dreptul la Universitatea din București în 1949, iar din 1951, a fost promovat ca redactor la Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport. 8 ani mai târziu, devenea redactor și editorialist la „Sportul Popular”. A avansat de la redactor, la șef de rubrică, în 1961, comentator în 1971 și șef de secție în 1978. După evenimentele din decembrie 1989, ziarul s-a numit „Gazeta Sporturilor”. Din 1993, Ioan Chirilă a fost directorul general al ziarului, până la dispariția sa la 21 noiembrie 1999. Comentator la Radiodifuziunea Română, mulți ani, apoi senior editor la Pro Sport din 1997 și până la moartea sa, Ioan Chirilă a scris numeroase cronici sportive și lucrări dedicate celor 9 ediții de turneu final al unui „mondial” de fotbal și 2 ediții de Jocuri Olimpice unde a fost delegat ca jurnalist.
Cea mai emblematică lucrare dedicată unui club care a generat o stare de spirit a fost ”Glasul roților de tren”, apărută în 1968. Aici, Ioan Chirilă a urmărit povestea Rapidului, de la momentul în care un grup de muncitori feroviari au decis să joace fotbal, când soția unuia dintre ei a decis să cumpere pânză vișinie să le facă echipamentul pentru că era o culoare care amintea de însemnele „cheferiștilor” și rezista la murdărie și la negrul de fum (toată zona Giulești-Grivița-Gara de Nord era acoperită de fumul locomotivelor pe aburi). Se întâmpla în 1923. În 1967, rapidiștii izbuteau primul titlu de campioană din istoria de peste un secol a Rapidului București.
Nu a fost uitată nici legendara pentru Rapid „linie 14” din Gara de Nord, de unde rapidiștii au plecat să joace pe stadioanele țării și ale lumii.
Ioan Chirilă nu a fost un idol doar pentru Rapid. El a fost cel care a popularizat, să nu zic „a viralizat” supranumele de „Minunea Blondă” pe care regretatul Valentin Stănescu i-a dat-o legendei prematur plecate dintre noi, idolului Craiovei Maxima, Ilie Balaci.
Și dacă este să închidem cronica zilei de 25 octombrie când este Ziua Armatei Române, să ne amintim că la 25 octombrie 1972, s-a născut fotbalistul Cristian Dulca, la Cluj, în România. A jucat fotbal ca fundaș lateral la echipele de club în perioada 1992-2003. A trecut pe la CFR Cluj, Rapid, U Cluj, Gloria Bistrița, Ceahlăul Piatra Neamț. În străinătate, a jucat la Pohang Steelers și Honved Budapesta. A avut în total peste 230 selecții, înscriind 18 goluri.
A evoluat de 6 ori, la Naționala României, în 1997-1998, nemarcând niciun gol. Ca antrenor, a activat în perioada 2009-2024. A antrenat-o pe U Cluj, de mai multe ori, apoi a antrenat echipele FC Vaslui, Dunărea Tulcea, Gaz Metan, Luceafărul, Energeticianul. În 2015-2016, a antrenat naționala U 21 a României. Din 2021 până în 2024, a antrenat naționala României de fotbal feminin.
La 25 octombrie 1984, la Brașov, se năștea Marius Constantin. A jucat în perioada 2002-2023 ca fundaș central la mai multe echipe de club românești: Brașov, Rapid, Vaslui, ASA Tg.Mureș, Viitorul Constanța, Gaz Metan Mediaș, CSU Craiova, Argeș Pitești. A avut cele mai multe selecții, peste 150 la Rapid, unde a marcat de 3 ori, peste 50 la Tg Mureș, unde a înscris de 2 ori, peste 80 la Gaz Metan unde a marcat de 13 ori. Din păcate, la Craiova, în 55 selecții nu a reușit niciun gol. Cea mai bună performanță ca jucător a fost prezența sa în echipa Rapidului care a jucat în 2006 în sferturile Cupei UEFA, ediția 2005-2006.
În 2015, a avut 7 selecții în străinătate, la echipa Jiangsu Suning din China, nemarcând niciun gol.
Pentru România, a jucat la U 21, în 2003-2006, de 13 ori. La Naționala mare, a jucat cinci ani, între 2004 și 2009, unde a prins 4 selecții, contribuind la calificarea Naționalei la CE 2008. Din păcate, nici la tineret nici la seniori, nu a marcat niciodată.