A fost în studio Sport Total FM, la Trafic Sport cu Răzvan Toma, fostul mare jucător al Universității Cluj din anii 79-80, Septimiu Câmpeanu (Câmpeanu II) și editorul Hadrian Mateescu, directorul editurii Cuantic.
“Cred în cartea sportivă nu doar ca în povestea de viață a celui care a fost protagonistul principal sau al echipei din care a făcut parte, ci ca într-un soi de manual de viață. O sursă de inspirație pentru cei care vor să facă sport și performanță, în care — cum am mai spus și azi, și zilele trecute — talentul nu este nici pe departe ingredientul necesar și suficient. E nevoie de mult mai mult alături de acest talent cu care sportivii sau tinerii fotbaliști români sunt înzestrați.
E vorba de pregătire fizică, de pregătire mentală și de mentalitate. Iar toate aceste ingrediente, după părerea mea, se regăsesc în cariera lui Tim Câmpeanu. Puteți răsfoi sau comanda cartea pe site-ul nostru.
Aici aflați această poveste tulburătoare de viață, în care, dincolo de faptul că poate nu a dat… nu știu… goluri spectaculoase la fiecare meci, Tim Câmpeanu a fost și este un învingător în viață, atât în plan sportiv, cât și în plan profesional — în cariera de după fotbal — și în plan personal, familial.
Era undeva prin ’79–’80, când, alături de tatăl meu, în cabina de transmisie, l-am urmărit pe Tim. Eram fermecat de loviturile lui libere, de driblinguri. La început a fost playmakerul Universității, apoi a avansat — cu ghilimele și fără — la rang de atacant, de killer, cum se spune, omul cu instinctul golului.
Deci l-am văzut de mic, încă de la începutul anilor ’80. Ca să mă întorc la vremurile noastre: se face un an și ceva de când am avut prima discuție despre carte, la târgul de carte de anul trecut de la Cluj, la Bookfest. Am vorbit cu Ovidiu Blag, care mi-a spus de acest gând al lui, el fiind un mare susținător și admirator al carierei și al omului Tim Câmpeanu. Mi-a spus de acest gând mai vechi, iar eu am dat curs din prima, am rezonat cu ideea.
Și, fără să fie o întâmplare, ci o coincidență frumoasă, și Tim Câmpeanu avea aceeași dorință — o veți găsi în paginile cărții — cu multă sensibilitate: ca după retragerea din activitatea profesională să-și scrie o carte. O carte despre viață, despre activitate, despre toate suișurile și coborâșurile pe care le-a înfruntat de-a lungul anilor. Astfel încât, astăzi, la frumoasa vârstă pe care o are, Tim poate afirma că este un învingător.”
Ascultă tot interviul aici:
Despre “Tim Câmpeanu – Viața în alb și negru” de Ovidiu Blag
Unul dintre cei mai iubiți fotbaliști din istoria Universității Cluj și a fotbalului românesc își spune povestea vieții sale. Cu luminile și umbrele ei.
Pentru generații întregi de suporteri ai lui „U”, Tim Câmpeanu nu a fost doar un mare atacant. A fost idolul tribunei, omul loviturilor libere imposibile, fotbalistul capabil să schimbe singur soarta unui meci și unul dintre simbolurile unei epoci în care fotbalul se trăia cu o intensitate greu de imaginat astăzi.
În cei 12 ani petrecuți la Universitatea Cluj, Tim Câmpeanu a jucat 346 de meciuri și a înscris 148 de goluri, devenind în sezonul 1979–1980 golgheterul României. Au urmat Steaua București, echipa națională și apoi un drum pe care nimeni nu l-ar fi putut anticipa: plecarea în Germania și începutul unei alte vieți.
Dar „TIM CÂMPEANU. Viața în alb și negru” nu este doar o carte despre fotbal.
În dialog cu Ovidiu Blag, Tim își reconstituie viața cu sinceritate, umor și uneori cu durere. Vorbește despre copilăria din Cluj, familia Câmpeanu și legătura aproape organică dintre aceasta și Universitatea, despre marile meciuri, golurile și vestiarele fotbalului românesc, despre Steaua și echipa națională, dar și despre momentele în care viața a fost mai dificilă decât orice meci. Plecarea în Germania pentru a fi alături de soția sa grav bolnavă îi întrerupe cariera de fotbalist, dar deschide un capitol cu totul nou. Fără să cunoască limba și obligat să înceapă aproape de la zero, Tim Câmpeanu își reconstruiește existența, revine în fotbal ca antrenor și ajunge să lucreze la Fortuna Düsseldorf, unde printre tinerii pe care îi formează se află și viitorul campion mondial Christoph Kramer.
Este o poveste despre talent și disciplină, glorie și pierdere, iubire, familie, prietenie, demnitate și puterea de a o lua de la capăt.
Și, inevitabil, este o declarație de dragoste pentru „U” Cluj și pentru orașul în care Tim a devenit un mit. Pentru cei care l-au văzut jucând, cartea înseamnă reîntâlnirea cu o epocă.
Pentru cei care îi cunosc doar numele, este ocazia de a descoperi omul din spatele legendei.
TIM. Citit invers: MIT.
Pentru autor, volumul reprezintă și un demers literar cu totul nou: o construcție biografică amplă, în care documentul, memoria sportivă și confesiunea se întâlnesc, întregind firesc opera sa literară.
Ovidiu Blag, jurnalist și scriitor profund legat de Cluj și de lumea sportului, propune prin această carte un proiect diferit de volumele sale anterioare și care completează firesc preocuparea față de recuperarea oamenilor, poveștilor și momentelor care au construit memoria sportului românesc.
Prefața cărții este semnată de Alin Fornade, care scrie, printre altele:
TIM. Un nume melodios ca un gong. Publicul freamătă. Începe spectacolul, cortina se ridică. Pare a fi un nume de scenă cum artiștii purtau de la Copacabana la Maracana. Sau la Clujana. Acolo a învățat Tim trucurile cu care mai târziu îi păcălea pe portari. Nu era nisip ca în Brazilia, era un “teren de scoarță”, format din resturile bucăților de piele folosite pentru tăbăcit de fabrica de încălțăminte.
Legenda
Citit invers e MIT. Și nu e nicio greșeală. A fost un atacant al cărui har a bucurat generații. Poate doar Mircea Luca și Ivansuc au mai lăsat cadou atâtea povești și întâmplări cu iz legendar. Suporterii Universității Cluj veneau și la antrenamente pentru a-și urmări idolii, pentru a nu rata vreun dribling al lui Tim sau un gol spectaculos. Vestea se răspândea rapid în tot orașul și chiar mai departe. Nu erau pe atunci conturi de whatsapp, dar grupurile de microbiști analizau fazele și completau cu umor și imaginație relatarea. Loviturile sale libere sunt o formă de poezie. Mereu găsea rima potrivită. Îmi spunea, într-o convorbire pe care am avut-o în urmă cu 14 ani, că prefera ca zidul să fie așezat la 5-7 metri. Avea o tehnică a lovirii mingii aproape de perfecțiune la astfel de faze. Și chiar dacă e nepotul lui Remus Câmpeanu, fostul căpitan și președinte al „Șepcilor Roșii”, măiestria cu care executa loviturile libere nu e o moștenire de familie.