În cadrul Trafic Sport, cu Horațiu Sima și Răzvan Toma, l-am avut invitat în studio Sport Total FM pe Paul Cursaru, secretar general al Federației Române de Dans Sportiv.
Despre modul în care ajung sportivii la dans sportiv, Paul Cursaru explică: „În primul rând, există două paliere. O mare responsabilitate o au cluburile afiliate Federației Române de Dans Sportiv, iar al doilea palier îl reprezintă rezultatele Federației. Dacă ne uităm generic la ce înseamnă dans, găsim foarte multe structuri sportive, asociații sau chiar firme, SRL-uri, care predau cursuri de dans, dar care nu sunt neapărat afiliate direct Federației Române de Dans Sportiv. Bineînțeles, există și un sistem paralel competițional, care nu are legătură cu performanța și integritatea pe care Federația le oferă. În general, performanțele, imaginea externă și imaginea cluburilor în care copiii își desfășoară activitatea fac ca dansul să apară atractiv în ochii lor, iar bucuria aceasta îi conduce, de cele mai multe ori, către descoperirea cluburilor de dans.”
Despre tipurile de dans, Paul Cursaru precizează: „Termenul de dans sportiv, după modificarea statutului din 2022, reprezintă o definiție generică: orice dans desfășurat în cadrul unei competiții cu arbitraj intră în această categorie. Ca discipline există Latino și Standard, există Stage and Performing Arts, unde regăsim jazz, dans contemporan, show dance, street dance, breaking, salsa, dar și dansuri de formații, formații choreo și dans modern. Există competiții de dans sportiv pentru formații, atât la Standard, cât și la Latino, unde se dansează în perechi, dar și secțiuni choreo și solo, unde pot fi șapte sau nouă fete, în funcție de echipă. La street dance și la stage and performing există trupe small team, big team și mega team, cu un număr foarte mare de participanți.”
Paul Cursaru explică și cum funcționează departajarea (arbitrajul) în dansul sportiv: „Trebuie să înțelegem cât de importantă este afilierea la o federație națională. În cadrul Federației Române de Dans Sportiv avem criterii clare și regulamente stricte. Există Colegiul Central al Antrenorilor și al Arbitrilor, iar arbitrii sunt pregătiți permanent și primesc informații continue pentru a-și îmbunătăți prestația. Există criterii de arbitraj precum muzicalitatea, timing-ul, lucrul picioarelor, lucrul corpului, poziția. Sunt aspecte pe care un ochi format, un arbitru specialist, le observă imediat, chiar dacă pentru un nespecialist ele pot părea invizibile. Pentru asta sunt pregătiți și pentru asta sunt acolo. De regulă, numărul arbitrilor este par, între minimum 9 și maximum 13 pentru fiecare secțiune de dans.”
Ascultă tot interviul aici: