Articol scris de Lect. Univ. Dr. de istorie Florian Olteanu
Acum 8 ani, pe 9 martie 2018, pleca dintre noi Ion „Țop” Voinescu. A apărat buturile României din 1949 până în 1962. A bifat în total 22 selecții. A apărat de 185 de ori pentru Metalul București și pentru Steaua București.
Dar cine este legenda din spatele statisticilor? A văzut lumina zilei la 18 aprilie 1929, la Valea Dragului, Ilfov. A debutat în fotbal în 1939, la Olimpia București. Din 1943, a jucat la ASPIM, iar din 1945, la Carmen București. În 1947, a evoluat la RATA Târgu Mureș, iar în 1948, a semnat cu Metalul București.
La Steaua, a ajuns în anul 1950. Va juca aici până în 1965. A câștigat succesiv Campionatele din 1951, 1952, 1953 și apoi Campionatele din 1956, 1960, 1961. Cupa României a fost cucerită de Steaua cu „Țop” apărăror între buturi, în 1950, 1951, 1952, 1955 și 1962. A disputat 400 partide în Divizia A. Așadar, a avut 11 trofee: 6 titluri de campion și 5 Cupe ale României! A reușit „eventul” în 1951 și în 1952. La Helsinki, la JO 1952, a fost considerat cel mai bun portar. În 1952 și 1962, a fost decorat cu Ordinele Muncii, respectiv RPR.
Securitatea nu permitea transferuri în străinătate, Ion Voinescu fiind ofițer al Armatei. Arsenal Londra și l-ar fi dorit în 1956. Vasco da Gama, echipă braziliană care cucerise mai multe titluri naționale în Brazilia, a făcut o ofertă statului român în 1961. Așadar „Țop” a fost curtat atât la apogeul, cât și la finalul carierei de către cluburi legendare din Europa și America de Sud.
A pregătit juniorii Stelei după ce s-a retras. În 1977, juniorii lui Voinescu au cucerit campionatul. Atunci, „militarii” au triumfat în Campionat cu toate „eșaloanele”: juniori, tineret, seniori.
Cât privește portarii Stelei, prin mâna lui „Țop” Voinescu au trecut cam toți și deloc puțini: Helmuth Duckadam, Vasile Iordache, Dumitru Stângaciu, Daniel Gherasim („descoperirea” lui Ion Voinescu!), Constantin Eftimescu și Dumitru Moraru.
Nu s-a oprit doar la Steaua, deși a avut gradul de locotenent-colonel. „Țop” Voinescu a decis să antreneze cu rezultate bune alte echipe. I-a salvat de la retrogradare pe cei de la ASA Tg.Mureș și Sfîntu Gheorghe, ducându-i pe fotbaliștii din Piatra Neamț din Divizia C în Divizia B. A decis să se pensioneze la finalul anilor 80.
Fără Ion Voinescu, poate Helmuth Dukhadam și Daniel Gherasim n-ar fi fost ce erau și nici Steaua n-ar fi fost ce a ajuns în istoria fotbalului românesc.