Emeric Ienei a decedat astăzi, 5 noiembrie, la vârsta de 88 de ani.
Legendarul jucător și antrenor al Stelei s-a stins la locuința sa din Oradea, în urma unei comoții cerebrale. Vestea tristă a fost confirmată de Sandu Boc, un apropiat al lui Emeric Ienei.
Începând de astăzi, fotbalul românesc este mai sărac în urma dispariției omului care a dus Steaua București către o performanță extraordinară. În 1986, cu Emeric Ienei pe bancă, Steaua cucerea Cupa Campionilor Europeni, după celebra finală cu FC Barcelona de la Sevilla.
Ca jucător, Ienei a evoluat la Flamura Roșie, Progresul București, Steaua și Kayserispor, cel mai frecvent pe postul de mijlocaș defensiv.
Cea mai lungă perioadă din cariera de jucător și-a petrecut-o la Steaua, între 1957 și 1969. El a cucerit 3 titluri de campion și 4 Cupe ale României alături de echipa bucureșteană.
Ienei a îmbrăcat de 6 ori tricoul echipei naționale în meciuri incluse în palmaresul oficial și a făcut parte din lotul României prezent la turneul olimpic de fotbal de la Tokyo, în 1964.
După ce a agățat ghetele în cui, Emeric Ienei a început cariera de antrenor. El și-a făcut debutul pe banca tehnică la Steaua, în 1975. Apogeul a fost atins pe 7 mai 1986, când formația din Ghencea a reușit să ridice deasupra capului Cupa Campionilor Europeni.
Trofeul cucerit în acea seară memorabilă de la Sevilla, după ce Helmut Duckadam a apărat 4 lovituri de departajare, rămâne singurul trofeu european major cucerit de o echipă românească.
Pe lângă trofeul strălucitor din 1986, Emeric Ienei a mai condus Steaua către cucerirea a 9 trofee: 6 titluri de campioană și 3 Cupe ale României, în perioada 1975-1999.
De-a lungul carierei sale, la nivel de cluburi, Ienei le-a mai antrenat pe FC Bihor, CS Târgoviște, Fehervar, Panionios și Universitatea Craiova.
El a ocupat și postul de selecționer al României în două rânduri: în perioada 1986-1990 și în anul 2000. Emeric Ienei a condus România la două turnee finale, Cupa Mondială din 1990 şi EURO 2000.
De asemenea, Emeric Ienei a condus și naționala Ungariei între 1992 și 1993.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!