Alina Enescu, antrenoare de atletism, a fost prezentă în studioul Sport Total FM, în cadrul emisiunii „Trafic Sport” din 17 iulie, pentru a discuta cu realizatorul Răzvan Toma, despre viața sportivă.
“Tocmai am împlinit o jumătate de secol de viață! Am terminat Facultatea de Educație Fizică și Sport la Babeș-Bolyai la Cluj, bine. Inițial terminasem Facultatea de Studii Economice, dar mi-am dat seama că nu-mi place și am zis să fac ceva care îmi și place. Sunt dintr-o familie de sportivi, de antrenori, mama cred că mai are recordul național la 100 de metri cu cronometrajul manual de pe vremuri, tatăl meu fiind antrenorul ei. De la patru luni sunt pe stadion, altceva nu cred că știu să fac, am încercat, dar mi-a cam dat cu virgulă. Nu aveau cu cine să mă lase și a trebuit să mă ia după ei la stadion. Părinții mei au fost antrenorii unor mari campioni.
Sunt născută la București, dar de mică când mama făcea încă sport ne-am mutat la Râmnicul Vâlcea. De multe ori lumea muncește ca să trăiască, însă eu trăiesc pentru ceea ce știu să fac. Nu pot să fac alt ceva, probabil asta voi face toată viața. (…) Am fost și eu campioană la garduri, când eram junioară.
Am terminat liceul în 1991, eram prima generație care dădea altfel de Bacalaureat. Iar părinții mei au zis că nu o să mai fie posturi și o să fiu profesor de sport ca ei și voi ajunge la Cucuieții din Deal, dai din mâini și dacă nu prinzi postul… Și așa m-am îndreptat spre Relații Economice Internaționale, bine, a fost un calvar și am terminat cu greu, nu neapărat că aveam mari emoții, dar era ceva ce nu-mi plăcea. După ce am avut o meserie de… om serios, adică economist, m-am mutat la Cluj, să fac ceea ce îmi place, facultatea de sport. Am făcut și master, am rămas acolo profesoară, dar pe tenis de câmp, pentru că am specializarea pe tenis de câmp și înot. De copil am făcut cam toate sporturile.
La un moment dat mă plictisisem, am fost prin Italia mai mulți ani și drumurile m-au adus înapoi acasă. Se îmbolnăvise mama, o perioadă de 3 ani în care nu era bine. Așa că m-am trezit că mă duceam chiar eu la antrenamentele cu copii din grupa ei de la atletism, asta pe lângă antrenamentele mele de inițiere cu copii la înot. Am continuat și după ce mama a murit și încetul cu încetul am făcut o trupă mai mare. N-am făcut atunci o selecție neapărat, făceam o chestie pentru bani pentru că trebuia să supraviețuiesc, nu mă așteptau pe mine posturile la Vâlcea să-mi găsesc loc pe undeva. Aveam un club pentru că nu puteam lua copii și să mă duc la înot.
Mai apoi am format un club particular unde copii plăteau taxa lunară. Încetul cu încetul, copiii veneau cu părinții de mână și am făcut o ușoară selecție. Copiii au crescut mari, iar acum doar din asta trăiesc.
Ca sportivă pe mama, Viorica, tot Enescu o chema pentru că s-a căsătorit cu tata de la 18 ani. Tata tot antrenor de atletism. El ar fi vrut să se facă medic. Terminase Colegiul Gheorghe Lazăr în București, dar l-a dus un prieten la morgă și i s-a făcut rău. Așa că și-a zis că a făcut ceva sport și totodată știa anatomie cât să dea la medicină, îndreptându-se spre ICEF. Și chiar a fost un foarte mare antrenor”, a spus Alina Enescu la Radio Sport Total FM.
Întreaga discuție poate fi ascultată pe site-ul nostru, www.SPTFM.ro, accesând înregistrarea de mai jos.