Povestea unui campion mondial la box. Mihai Nistor: „Viata mea a fost ca in filmele cu Rocky!”

L-a batut pe Anthony Joshua, a fost singurul pugilist roman care ne-a reprezentat la Olimpiada si tinteste titlul suprem la Tokyo, in 2020. Este Mihai Nistor – un moldovean tare ca fierul, iute ca otelul, si amuzant ca un Seinfeld cu manusi de box.

Cariera lui Mihai Nistor e desprinsa parca dintr-un album de Tupac Shakur. Cand “Me against the world” iesea pe piata in martie 1995, boxerul roman avea nici cinci ani si nu banuia ca va deveni, peste doua decenii, campion mondial AIBA la categoria supergrea (+ 91 kg) si, doar un an mai tarziu, unicul reprezentant al Romaniei la Olimpiada de la Rio.

 “De cand ma stiu, am fost singur impotriva lumii. Daca un lucru e la moda, n-o sa ma vedeti ca il urmaresc. Daca toata lumea merge in club, prefer sa stau acasa. In 26 de ani, n-am iesit o data in club. O data.”

O definitie a campionilor, data de un mare antrenor de fotbal – e vorba despre Arsene Wenger – spune ca diferenta dintre campioni si oamenii obisnuiti e ca, acolo unde oamenii simpli se opresc, campionii merg mai departe si isi testeaza limitele. “Eu nu sunt talentat”, spune Mihai cu nonsalanta. “Dar muncesc. Muncesc non-stop. Continuu. Si din somn, daca ma treziti, sunt gata sa lupt. Si maine as putea avea meci. Programul meu zilnic? Eu nu am program. Muncesc fara oprire. Doar munca, munca si iar munca, de cand ma stiu. Tot ce am obtinut, pana acum, am obtinut cu transpiratie.” Mai exact, 3 kilograme de transpiratie pe zi – la atat se ridica pierderea de greutate a lui Mihai, dupa fiecare antrenament. “Le pun repede la loc”, ma asigura. “Consum foarte multe lichide – apa plata, in special.”

 

Carte de vizita:
Data și locul nașterii: Podu Ilioaiei (Iași), 5 noiembrie 1990
Inalțime și greutate: 1,83 m/100 kg
Categoria: Supergrea, +91 kg
Club: CSA Steaua București
Antrenor: Valentin Vranceanu
6 ori campion național in perioada 2010-2016
Vicecampion World Combat Games 2010
Dublu medaliat cu bronz la Europene (Ankara 2011 și Samokov 2015)
Campion mondial al cluburilor in WSB cu echipa Astana Arlans (Kazahstan) in 2013
Campion mondial AIBA Pro Boxing in 2015 (victorie prin KO tehnic la Hamburg contra germanului Erik Pfeifer)
Singurul pugilist roman la Jocurile Olimpice 2016
I-a invins in cariera pe Anthony Joshua (campion olimpic 2012) și Clemente Russo (dublu campion mondial și dublu vicecampion olimpic)

 

 La reteta “magica” se adauga o vointa de fier. “Imi impun lucruri si ma tin de ele. Daca am un obiectiv, lupt pentru acel obiectiv cu toate fortele mele. Prin impunere, ma cuceresc pe mine insumi. Boxul e in primul rand o lupta psihica. Daca o castigi cu tine, ai sanse si cu adversarul, in ring! Evident, se aplica si reciproca: poti sa ai cel mai tare psihic, daca fizic nu esti puternic si te-a lovit cum trebuie la ficat, nu rezisti!

Mi s-a zis ca am inceput prea tarziu boxul, la 16 ani. In 3 luni eram campion national!”

Omul care l-a invins in 2011 pe Anthony Joshua (viitorul oponent al lui Wladimir Klitschko in aprilie), poate fi crezut ca stie un lucru sau doua despre anduranta si autocontrol. La peste 30 de victorii la activ in cariera, multe prin TK (tehnical knockout), se adauga poate cel mai important triumf: contra oamenilor care s-au indoit de el.

“Inainte sa fac box, am facut cateva luni de culturism, la Iasi. Dar nu era prea distractiv. Eram doar eu cu muschii mei! Nu sunt genul care sa se priveasca in oglinda si sa se admire cat de frumos e”, marturiseste Mihai. “Devenise plictisitor, era chiar penibil. Aveam nevoie de o provocare. Asa a venit boxul. M-am apucat de el la 16 ani si, evident, mi s-a spus ca am venit prea tarziu. Dupa trei luni, eram campion national!”

Indoiala celorlalti e un energizant excelent pentru pustiul de altadata care, din comuna Podu Ilioaei, a ajuns pe cea mai mare scena sportiva a lumii, la Olimpiada. Nu e, totusi, un episod, care sa-i ofere amintiri prea placute. Doar satisfactia de a-si fi reprezentat tara la cel mai inalt nivel. “A fost frumos dintr-un punct de vedere – se spune ca, daca n-ajungi la Olimpiada, nu ai facut sport. Pe mine, cand aud imnul, ma iau frigurile. Din pacate, ceea ce s-a intamplat la Olimpiada a fost o farsa. A mers mai departe cine trebuia sa mearga mai departe. Dar eu cred in norocul meu, si voi lupta sa mi-l fac.

Idolul meu este, dintre boxerii retrasi, Mike Tyson. Imi place, ca mentalitate, si de Anthony Joshua, pe care l-am batut la Mondiale in 2011 la Ankara”

Cand zice asta, ochii lui Mihai lucesc ca un foc viu. La ora la care vorbim cu el, boxerul nostru se antreneaza pentru Campionatele Europene, programate la inceputul verii (17-22 iunie) in Ucraina. Obiectivul este unul singur: medalia de aur.

“Daca vreau sa particip, merg in vacanta, nu la competitii. Pentru mine nu exista decat victoria.

Eu nu merg la competitii pentru atmosfera, pentru participare. Mai spune lumea ca important e sa participi, ca important e ca am fost in Brazilia. Daca vreau sa particip, imi fac o vacanta acolo. Cu ce ramai daca ai participat? Cu nimic. Pentru mine nu exista decat victoria, sau o medalie.”

Conditiile de pregatire nu sunt dintre cele mai bune in Romania, iar sparring partner-ii de calitate sunt o raritate. E motivul pentru care Mihai e nevoit sa mearga in Italia – acolo unde lucreaza si mama lui, iar el a fost in trecut membrul echipei Italia Thunder – pentru a boxa si a-si “face mana” pentru competitii.

“Lipsa partenerilor e intr-adevar o problema majora cu care ma confrunt, fiindca vreau sa imi exersez anumite tehnici, tactici, si am nevoie ca si partenerul sa fie de un anumit calibru. Din fericire, am posibilitatea sa ma pregatesc si in Italia. Am o relatie de incredere cu cei de acolo.”

Sunt curios de la cine si ce a invatat cel mai mult in box, pana acum. “Sunt 11 ani de cand fac asta. Mi-a placut enorm Leonard Doroftei, i-am vazut toate meciurile la profesionisti. Era mic si rau! Boxul mi-a dat o educatie, o disciplina. M-a invatat sa respect un program, un regim de antrenament, un regim de masa. Pentru ca, dorindu-ti foarte mult sa ajungi pe culmile performantei, de obicei cand ai un esec iti vin prin minte foarte multe: «Daca ma antrenam mai mult? Daca adormeam seara, eram mai odihnit a doua zi, si ma pregateam mult mai bine!» Asa ajungi sa te auto-educi.

Filmele cu Rocky sunt destul de realiste, reflecta realitatea in proportie de 75%. In afara de anumite secvente mai pompoase, sunt inspirate din viata reala”

Mihai povestește cu umor ce ii trece prin cap, cand e intre corzi. “In ring, prea multe nu iti trec prin cap. Doar anumiti pumni!”, rade Mihai. “Acolo, iti lucreaza ce ai invatat la antrenament. Preia controlul subconstientul. Nu stiu sa iti spun ce gandeam la ultimul meci, la Olimpiada. Eram pe «pilot automat».”

Telul suprem – Tokyo 2020

Baiatul simplu care pasea timid intr-o sala din orasul lui Creanga, acum peste un deceniu, a ajuns deja departe, dar inca vede multe provocari in fata.

“Nu imi fac planuri, o iau pas cu pas. Telul suprem e sa ajung la cealalta Olimpiada, la Tokyo. Dar pana atunci, am alte borne. Europenele din vara, Mondialele din toamna.

Prima amintire frumoasa din box e cand am iesit campion national la seniori, in 2010”, povesteste Mihai. “A doua, cand am iesit campion mondial in 2015.

Am avut un vis in box – sa ies campion mondial, si am iesit. Si mai am unul – sa ies campion olimpic. Chiar ieri am semnat contract pe 4 ani cu Steaua. Sunt al clubului get-beget. De asta mai fac box. Alt sportiv, dupa esecul pe care l-am avut eu, se lasa sigur.

De Craciun, am fost la munte cu viitoarea mea sotie, cu fratele si iubita lui, si am facut antrenament incontinuu. Deja e obisnuinta, nu mai e sacrificiu”

 Pana cand isi va vedea visul cu ochii, familia si prietenii ii asigura confortul psihic necesar marii performante: “Daca din punct de vedere emotional nu esti OK, nu te mai poti concentra la antrenament, iar daca ai meci esti «praf». Trebuie sa ai o liniste in spate. Iubita mea? Spre deosebire de mama, ea se uita la meciurile mele…”

Un alt sprijin important vine din partea publicului romanesc, pentru care Mihai Nistor e un nume si un campion.

“Va spuneam ca, in timpul meciului, sunt foarte atent la colt, la antrenor Dar ma incarca si spectatorii. S-au cam rarit ei, din pacate, la noi. Printre cei mai iubitori spectatori de box din Romania sunt brailenii. La finala Campionatului National, anul trecut, era sala plina la Braila. Mai rar asa ceva. Incredibil.”

Il lasam pe Mihai sa revina la pregatire, impresionati de diferenta dintre marimea inimii sale si micimea conditiilor de antrenament, pe care le are la dispozitie in sala. Cateva franghii la care-si lucreaza antebratele, cateva spaliere, cateva aparate arhaice, cateva saltele. Mihai e imun, pentru ca a castigat lupta acolo unde e cel mai important: in cap. O intoarce cu umor, invingand prin TK austeritatea mediului:

“Am plecat de la o sala de la Iasi, mai rea decat ce exista aici. Eu vin si imi fac treaba. Asta este, astea sunt conditiile. De la inceput am fost invatat cu greul, deci pentru mine nu e nici o problema. Daca incepeam la o sala ultraperformanta, probabil nici nu intram aici.”

Etichetat cu: ,
Postat în Box

Comenteeeezi?!!

LIGA 1 2017/18
Loc Echipa Pct. J +/-
1CFR Cluj19712
2CS U Craiova1576
3FCSB1574
4FC Botosani1367
5Astra Giurgiu1273
6ACS Poli Timisoara107-1
7Dinamo Bucuresti963
8CSM Poli Iasi97-2
9FC Voluntari87-2
10OSK Sf Gheorghe66-6
11FC Viitorul57-3
12Gaz Metan Medias47-10
13Concordia Chiajna26-4
14Juventus Bucuresti27-7