Terorismul la Jocurile Olimpice

jocuri-plimpice-1972La 5 septembrie 1972, membrii echipei olimpice din Israel au fost luati ostatici de catre teroristi ai organizatiei palestiniene Septembrie Negru. Luarea ostaticilor s-a incheiat la 6 septembrie intr-o baie de sange, unsprezece membri ai echipei olimpice israeliene, cinci teroristi, din cei opt membri ai grupului care a produs varsarea de sange, si un politist german pierzindu-si viata in asaltul total nepregatit al fortelor politienesti germane.

Intrati in satul de vacanta, membrii organizatiei au cerut eliberarea si transportarea in Egipt a 234 de activisti palestinieni, doua femei marocane, doua franceze, doua din armata Rosie Japoneza, precum si sase sirieni si libanezi detinuti in Israel. Se cerea, de asemenea, eliberarea detinutilor germani Ulrike Meinhof si andreas Baader.

Primul ministru israelian, Golda Meir, nu a acceptat, in nici un fel, sa negocieze cu teroristii

Seful Cabinetului israelian, Golda Meir, a raspuns imediat si foarte ferm ca nu va exista nici o negociere. Potrivit jurnalistului John K. Cooley atacul a fost un cosmar pentru germani, deoarece ostatici au fost evrei. Cooley a scris ca germanii au oferit palestinienilor bani in cazul in care ar fi eliberarat ostaticii. O alta varianta a planului conceput de ministrul de Interne german era inlocuirea sportivilor israelieni cu ofiteri germani de rang inalt. Dar ambele oferte au fost respinse, iar termenele limita pentru executarea ostaticilor au fost aminate, mai intai, cu de trei ore, apoi cinci. autoritatile germane au incercat sa negocieze in zadar. seful politiei germane, Manfred Schreiber, si Touni ahmed, seful delegatiei olimpice egiptene, au insistat pe varianta ofertei banesti.

Autoritatile germane au incercat sa negocieze in zadar. seful politiei germane, Manfred Schreiber, si Touni ahmed, seful delegatiei olimpice egiptene, au insistat pe varianta ofertei banesti. „Banii nu conteaza pentru noi, viata noastra nu are nici o importanta pentru noi!”, a fost raspunsul teroristilor. Mohammed Daoud Odeh, creierul grupului palestinian, a fost ferm, motivind actiunea prin dorinta de a forta autoritatile israeliene sa adopte o atitudine mai concilianta fata de cauza palestiniana.

Luptatorii antitero germani selectati dupa prestatia lor din filmele de actiune!

In lipsa dialogului, autoritatile au adus la ora 22h10, doua elicoptere pentru ai transportata pe ostatici la baza Fürstenfeldbruck, unde era pregatit un Boeing 727, gata pentru decolare. autoritatile germane planificasera atacuri contra ostaticilor chiar in baza aeriana. Cinci tragatori de elita germani au fost alesi pentru aceasta operatiune, dar nici unul dintre ei nu avea o pregatire speciala. Ei au fost alesi pentru ca au filmat in timpul lor liber secvente cu luare de ostatici. intr-o ancheta facuta de Politia germana dupa incident, un ofiter, identificat ca tragatorul 2, a spus: „Eu nu ma consider un tragator de elita.” acest lucru s-a si vazut din pozitionarea celor 5 tragatori, care, dupa ce au ajuns pe pista aeroportului, au descoperit cu stupoare ca nu erau 5 teroristi, citi stiau ei, ci 8. Tragatorii nu au avut nici un contact radio intre ei si, prin urmare, nu au putut sa isi coordoneze focul. Armele lor nu au avut echipamente pentru vizibilitate pe timp de noapte sau ochelari in infrarosu. in haosul care a urmat atunci cind elicopterele au fost atacate, doi ostatici si un pilot au fost ucisi, un al treilea ranit. Un politist german, Anton Fliegerbauer, a fost ucis in timpul inteventiei.

Tancurile nu au putut sa intervina din cauza curiosilor stransi pe strazi, ca la spectacol

Unul dintre elicoptere a reusit sa scape, dar nu si ostatici, deoarece acestia erau legati intre ei. a urmat 75 de minute de schimburi de focuri, politia germana a solicitat venirea vehiculelor blindate pentru ai salva pe ostatici, dar si pe tragatori, blocati in pozitie culcat pe pista aeroportului, sub focul bine incrucisat si coordonat al teroristilor. Tancurile au intirziat circa 30 de minute datorita ambuteiajului creat de aglomeratia masinilor celor care veneau spre aeroport, dornici sa vada, pe viu, ce se intimpla.Tancurile au ajuns pe pista putin dupa miezul noptii. in acel moment, unul dintre ostaticii israelieni a sarit pe pista din elicopter si a incercat sa fuga. a fost ucis pe loc, la fel si sportivii Springer, Halfen si Friedman, si Berger doar ranit. Unul dintre membrii comandoului a aruncat un manunchi de grenade spre navigantul tehnic, iar elicopterul a explodat instantaneu. Cei cinci ostatici din al doilea elicopter au murit in timpul luptei. Dintre cei 8 teroristi, 5 au fost ucisi, iar atoritatile germane i-au inchis pe cei trei membri ai comandoului care au supravietuit. Trupurile celor 5 palestini au fost duse in Palestina si ingropate cu onoruri militare. De asemenea, cei 11 israeliani ucisi in luarea de ostatici: Yosef Gottfreund, Eliezaar Halfen, Yakov Springer, andre Spitzer, Zeev Friedman, Kehat Schor, Mark Slavin, amitzur Shapira, David Mark Berger, Yosef Romano si Moshe Weinberg au fost inmormintati cu onoruri militare.

Reconstituiri cinematografice de exceptie ale unei zile fatale

Tragicul moment de la Munchen a fost imortalizat pe pelicula de Steven Spielberg, lansat pe 25 ianuarie 2006. De asemenea, “Sabia lui Gideon”, o coproductie SUA-Canada, produs in 1986, de Michael Anderson, trateaza aceeasi tema. In sfarsit, “Intr-o zi, din septembrie” este un film documentar, produs de Kevin Macdonald, lansat pe 25 ianuarie 2006, care reconstituie ziua fatala de la Munchen.

Mohammed Daoud Odeh, creierul grupului palestinian, a fost ferm, motivind actiunea prin dorinta de a forta autoritatile israeliene sa adopte o atitudine mai concilianta fata de cauza palestiniana. in lipsa dialogului, autoritatile au adus la ora 22h10, doua elicoptere pentru ai transportata pe ostatici la baza Fürstenfeldbruck, unde era pregatit un Boeing 727, gata pentru decolare. autoritatile germane planificasera atacuri contra ostaticilor in baza aeriana.

Cinci tragatori de elita germani au fost alesi pentru aceasta operatiune, dar nici unul dintre ei nu avea o pregatire speciala. Ei au fost alesi pentru ca au filmat in timpul lor liber secvente cu luare de ostatici. intr-o ancheta facuta de Politia germana dupa incident, un ofiter, identificat ca tragatorul 2, a spus: „Eu nu ma consider un tragator de elita.” acest lucru s-a si vazut din pozitionarea celor 5 tragatori, care, dupa ce au ajuns pe pista aeroportului, au descoperit cu stupoare ca nu erau 5 teroristi, citi stiau ei, ci 8.Tragatorii nu au avut nici un contact radio intre ei si, prin urmare, nu au putut sa isi coordoneze focul. armele lor nu au avut echipamente pentru vizibilitate pe timp de noapte sau ochelari in infrarosu. in haosul care a urmat atunci cind elicopterele au fost atacate, doi ostatici si un pilot au fost ucisi, un al treilea ranit. Un politist german, anton Fliegerbauer, a fost ucis in timpul inteventiei. Unul dintre elicoptere a reusit sa scape, dar nu si ostatici, deoarece acestia erau legati intre ei. a urmat 75 de minute de schimburi de focuri, politia germana a solicitat venirea vehiculelor blindate pentru ai salva pe ostatici, dar si pe tragatori, blocati in pozitie culcat pe pista aeroportului, sub focul bine incrucisat si coordonat al teroristilor. Tancurile au intirziat circa 30 de minute datorita ambuteiajului creat de aglomeratia masinilor celor care veneau spre aeroport, dornici sa vada, pe viu, ce se intimpla.Tancurile au ajuns pe pista putin dupa miezul noptii. in acel moment, unul dintre ostaticii israelieni a sarit pe pista din elicopter si a incercat sa fuga. a fost ucis pe loc, la fel si sportivii Springer, Halfen si Friedman, si Berger doar ranit. Unul dintre membrii comandoului a aruncat un manunchi de grenade spre navigantul tehnic, iar elicopterul a explodat instantaneu. Cei cinci ostatici din al doilea elicopter au murit in timpul luptei. Dintre cei 8 teroristi, 5 au fost ucisi, iar atoritatile germane i-au inchis pe cei trei membri ai comandoului care au supravietuit. Trupurile celor 5 palestini au fost duse in Palestina si ingropate cu onoruri militare. De asemenea, cei 11 israeliani ucisi in luarea de ostatici: Yosef Gottfreund, Eliezaar Halfen, Yakov Springer, andre Spitzer, Zeev Friedman, Kehat Schor, Mark Slavin, amitzur Shapira, David Mark Berger, Yosef Romano si Moshe Weinberg au fost inmormintati cu onoruri militare. Tragicul moment de la Munchen a fost imortalizat pe pelicula de Steven Spielberg, lansat pe 25 ianuarie 2006. De asemenea, “Sabia lui Gideon”, o coproductie SUa-Canada, produs in 1986, de Michael anderson, trateaza aceiasi tema. in sfirsit, “intr-o zi, din septembrie” este un film documentar, produs de Kevin Macdonald, lansat pe 25 ianuarie 2006, care reconstituie ziua fatala de la Munchen.

MEXIC 1976

CAMPUSUL PREOLIMPIC AL UNIVERSITATII NATIONALE, OCUPAT CU FORTA DE ARMATA

Jocurile Olimpice de la Ciudad de Mexico au fost precedate de ample actiuni studentesti, cu un vadit caracter politic, asemanator valului de proteste ce a cuprins, in primavara anului 1968, centrele universitare din vestul Europei. Demonstratiile din capitala Mexicului urmareau sa capteze atentia opiniei publice internationale, focalizata deja pe apropiatul start al intrecerilor olimpice. Perspectiva compromiterii eforturilor depuse pentru obtinerea dreptului de organizare a Jocurilor Olimpice l-a determinat pe presedintele Gustavo Diaz Ordaz sa ordone armatei, la 23 septembrie, ocuparea campusului Universitatii Nationale din Mexico, actiune urmata de numeroase arestari.

„No queremos olimpiadas…”

Tulburarile continua cu participarea a 15.000 de studenti si ating punctul critic la 2 octombrie, exact cu zece zile inaintea ceremoniei de inaugurare a celei de-a XIX-a editii a Jocurilor Olimpice de vara. Revendicarile vizau anularea prevederilor privind arestarea celor vinovati de incalcarea ordinei publice, desfiintarea trupelor speciale destinate acestui scop, eliberarea detinutilor politici, demiterea sefului politiei si sanctionarea celor vinovati de actiunile represive anti-studentesti. in seara aceleiasi zile, 5.000 de demonstranti se aduna in Piata Tres Culturas din Tlatelolco, suburbie a metropolei mexicane, unde, alaturi de scandarile impotriva guvernului, se face auzit si „No queremos olimpiadas, queremos revolucion!” („Nu dorim Jocuri Olimpice, vrem revolutie!”). Replica autoritatilor este prompta si necrutatoare. Efective ale politiei si forte militare, echipate de razboi, inconjoara piata cu tancuri si transportoare blindate si deschid focul asupra multimii. Conform martorilor, agenti ai fortelor speciale, strecurati printre manifestanti si purtand ca semn distinctiv fulare albe, au tras in directia soldatilor, provocand riposta acestora. Focuri de arma au rasunat pana tarziu in noapte, insa numarul victimelor a ramas necunoscut. Datele oficiale mentioneaza „ 4 morti si 20 de raniti”. alte surse sustin ca au fost intre 200 si 300 de morti, numarul celor arestati fiind imposibil de stabilit.

Implicarea CIA si interventia armatei, planuite din vreme

Persista, de asemenea, neclaritati in privinta identificarii celor care au ordonat represaliile. Un colt al valului ce acopera circumstantele producerii masacrului de la Tlatelolco avea sa fie ridicat in anul 1975, cand Philip agee, fost agent C.I.a., si-a publicat memoriile in volumul „Inside the Company: CIa Diary”. Rezident in Cuba si banuit a fi avut contacte cu K.G.B., agee (1935-2008) subliniaza implicarea C.I.a. in masacrul de la Tlatelolco, fapt ce l-a determinat sa paraseasca agentia, chiar in 1968. in octombrie 1997, Congresul mexican a format un comitet de investigare a masacrului de la Tlatelolco. au fost consemnate declaratiile persoanelor implicate, inclusiv a fostului presedinte Luis Echeverria alvarez, care a detinut, sub mandatul presedintelui Diaz Ordaz, functia de ministru de interne. Echeverria a admis ca studentii nu au fost inarmati si a lasat sa se inteleaga ca interventia armatei a fost planuita dinainte, avand drept scop anihilarea acestor forme de protest.

Situatia sub control, pacientul mort

Rolul avut de guvernul S.U.a. in masacru a fost dat publicitatii in octombrie 2003, de catre National Security archive si Universitatea George Washington care au editat o serie de dosare ale CIa, Pentagon, FBI si Casa alba, ca raspuns la solicitarile venite in virtutea liberului acces la informare. aceste surse nu dezvaluie directa implicare a Washingtonului in masacrul de la Tlatelolco. Unele documente releva faptul ca Statele Unite au fost implicate in asigurarea securitatii pe durata desfasurarii Jocurilor Olimpice. astfel, Pentagonul a trimis specialisti in comunicatii radio, armament, munitie si echipamentul necesar controlului tuturor materialelor intrate pe teritoriul Mexicului, inainte si in timpul crizei provocate de studenti. La randul ei, antena CIa din Mexico a furnizat zilnic rapoarte privind evolutia miscarilor din centrele universitare, in perioada iulie-octombrie. Cu sase zile inaintea „Noptii de la Tlatelolco”, atat ministrul Echevarria, cat si seful Securitatii Federale, Fernando Gutierrez Barrios, dadeau asigurari celor de la CIa ca „situatia va fi, in scurt timp, sub control”.Masacrul de la Tlatelolco a fost un exemplu de incalcare a „pacii olimpice”, chiar daca violentele au fost stopate inaintea competitiei.

Unii habar nu au avut, altii s-au facut ca ploua

La data masacrului, unele delegatii se vor fi aflat deja in Ciudad de Mexico, pentru necesara aclimatizare impusa de altitudinea la care urmau sa se desfasoare intrecerile. Totusi, Comitetul Olimpic International, pus in fata faptului implinit, nu mai putea decat sa salveze ce mai putea fi salvat din principiile olimpismului, fiindca eventuala anulare a Jocurilor era imposibila, din considerente politice, sportive si, nu in ultimul rand, financiare. Mass-media a fost mai mult decat discreta, astfel ca nu putini dintre participantii la Mexico’68 n-au aflat, probabil, nici astazi de masacrul de la Tlatelolco. Daca, dupa 35 de ani, unii dintre acestia ar fi revenit in Ciudad de Mexico, puteau observa stela funerara ridicata in 2003, in amintirea acelui tragic eveniment si avand inscriptionate numele unora dintre victimele de la 2 octombrie 1968.

ATLANTA 1996

in seara zilei de 26 iulie, mii de oameni luau cu asalt „Centennial Olympic Park”, atrasi de varietatea distractiilor si a concertele rock ce se derulau non-stop. Putin dupa miezul noptii, o bomba artizanala explodeaza in imediata apropiere a estradei principale, provocand haos si disperare.

Atentatorul invizibil

Surse oficiale mentioneaza 111 raniti si doi morti: alice Hawthorne (44 de ani) si cameramanul televiziunii turce Melik Uzunyol (40 de ani), a carui inima a cedat, consecinta a spaimei produse de explozia bombei. Simultan au fost puse in miscare o armata de politisti si forte speciale pentru a identifica autorii atentatului. Singurele probe erau inregistrarea apelului telefonic care anunta, la ora 1,07 iminenta detonare a bombei si ceea ce mai ramasese din masinaria infernala plasata intr-o ranita paramilitara si abandonata in imediata apropiere a zonei unde sute de oameni urmareau concertul unei formatii rock. Pirotehnistii au reconstituit componentele bombei: trei tuburi cu explozibil si o cateva kilograme de suruburi si aschii de metal, menite sa amplifice forta distructiva. Numarul victimelor ar fi fost cu mult mai mare daca unui politist care supraveghea zona nu i s-ar fi parut suspecta prezenta ranitei. Reactia sa a fost prompta si a avut drept rezultat anuntarea colegilor ca a gasit, probabil, bomba anuntata de acel telefon anonim. astfel a fost posibila evacuarea celor aflati in imediata apropiere a ranitei. Criza de timp a facut imposibila salvarea celorlalti. Desi au fost cercetate mii de fotografii si imagini filmate de la locul exploziei si au fost interogate peste 20.000 de persoane, anchetatorii au batut, timp de doi ani, pasul pe loc. in acest interval s-au mai produs inca trei atentate, soldate cu un politist ucis si peste 50 de raniti, toate avand similitudini cu cel din „Centennial Park”.

Cinci ani de haiducie

La 29 ianuarie 1998, imediat dupa explozia unei bombe la o clinica din orasul Birmingham (alabama), un martor a transmis politiei semnalmentele presupusului atentator, aflat la volanul unei camionete inmatriculate in Carolina de Nord. La scurt timp, autovehiculul, inregistrat pe numele lui Eric Robert Rudolph, este gasit abandonat si, dupa o minutioasa examinare, sunt descoperite urme de nitroglicerina in interiorul caroseriei. Rudolph avea sa se sustraga, timp de cinci ani, arestarii, desi pe urmele sale se aflau sute de politisti si agenti FBI. Nici recompensa de un milion de dolari nu a dat rezultate, cu toate ca se stia cu precizie zona unde era ascuns: codrii din Nantahala (Carolina de Nord), pe care Rudolph (n.1966) ii cunostea din copilarie. Dupa inca cinci ani de „haiducie”, el va fi prins din intamplare, la 31 mai 2003, pe cand dadea tarcoale unui supermarket din oraselul Murphy. Procesul a durat pana in 2005, Rudolph pledand din capul locului „vinovat”, pentru a evita pedeapsa capitala. in final, tribunalul l-a condamnat la detentie pe viata.

de Horatiu Sima si Nicolae Serbanescu

Etichetat cu: , ,
Postat în ALTE SPORTURI

Comenteeeezi?!!

LIGA 1 2017/18
Loc Echipa Pct. J +/-
1FCSB381824
2CFR Cluj371716
3CS U Craiova33179
4FC Botosani32189
5FC Viitorul291712
6Astra Giurgiu25176
7Dinamo Bucuresti24175
8CSM Poli Iasi2418-2
9ACS Poli Timisoara2318-11
10FC Voluntari2017-3
11Concordia Chiajna1717-4
12OSK Sf Gheorghe1117-20
13Gaz Metan Medias1017-23
14Juventus Bucuresti917-18