Inceputurile Jocurilor Olimpice

jocuri-olimpiceNotiunea de intrecere sportiva apare la greci din timpuri stravechi, legata mai intai de ritualurile funerare si de sarbatorire a eroilor. Apoi, prilejuita de diferite evenimente mai importante, ocazionale, ca o consecinta a credintelor religioase si spiritului dinamic, propriu lumii grecesti. Importante au fost jocurile pithice, isthmice, nemeice, panatenee, fiecare avand caracteristici proprii in ceea ce priveste periodicitatea, genul intrecerilor si detaliile concursurilor. Apogeul va fi atins, evident, de J.O. organizate la Olimpia care, se stie, nu a fost niciodata un oras, o asezare omeneasca, ci doar o asociere de temple si altare.

DIN PATRU IN PATRU ANI. Jocurile Olimpice se numara printre jocurile panelenice, aceste mari serbari in care una dintre trasaturile cele mai caracteristice ale mentalitatii grecesti se manifesta o data cu rolul atribuit luptei, aceasta lupta pentru „a-i depasi pe toti ceilalti” (Iliada). Celelalte trei serbari sunt jocurile pitice, de la Delfi, jocurile istmice, aproape de istmul Corint si jocurile nemeice, din nord-vestul Peloponesului, nu departe de Argos: ultimele doua au loc din doi in doi ani, in timp ce jocurile pitice, ca si jocurile olimpice se celebreaza la fiecarepatruani. Suprematia Olimpiei este totusi evidenta: pe de o parte, celelalte trei jocuri n-au fost organizate decat cu aproape doua secole dupa cele de la Olimpia (in 586, 582 si 573); pe de alta parte, dovada a valorii „comerciale” relative a acestor jocuri – un edict al lui Solon acorda 500 de drahme atenienilor invingatori la Olimpia, in timp ce invingatorii de la Delfi nu primesc decat 100 de drahme.

INCHINATE LUI ZEUS. Specializarea sportiva a Jocurilor Olimpice este o alta caracteristica a lor, spre deosebire de celelalte jocuri, care cuprind, in afara de probele de echitatie si de gimnastica, intreceri muzicale. In secolul I dupa Hristos, imparatul roman Nero a incercat, impotriva datinei, sa introduca un concurs muzical la Olimpia, deoarece el credea ca are talent in aceasta disciplina.

Originea acestui inceput al J.O. este deci de esenta religioasa, dar de o emotionanta demnitate. Olimpia devine incinta sacra, loc de adorare a cultului lui Zeus. Sanctuarul, inchinat lui Zeus, se numea pe atunci altis si forma un careu perfect cu latura de un stadiu, inconjurat de ziduri si cladiri zidite din marmora, calcar, bronz, lemn si caramizi rosii. Multitudinea de statui facea legatura dintre coloanele dorice si ionice, intre frontoanele si metopele templului lui Zeus si cel al zeitei Hera intre pritoneu , edificiu public unde erau gazduite personalitatile, si exedra (incapere unde aveau loc adunarile si discutiile) lui Herodes Atticus, intre buleuterion (cladirea sfatului) si casa de oaspeti a lui Leonida din Elis, intre gimnaziu si palestra. Toate acestea printre plantatii de arbori, peluze, bazine de apa, alcatuiau un ansamblu unic prin pitorescul, maretia si armonia lui cu peisajul inconjurator. La Olympia nu exista un stadion circular, ci o pista lunga de 211 m si lata de 32 m acoperita toata cu un strat gros de nisip. Linia de start, afesis si cea de sosire, terma erau marcate cu linie alba de calcar. De la o linie la alta pista masura 192,27 m, lungimea unui stadiu.

CANTONAMENT OBLOGATORIU. La inceput (sec VIII i. Hr.), la J.O. veneau doar neamurile dorice din Peloponez. Cu timpul jocurile si-au piedut caracterul local, transformandu-se intr-o sarbatoare panelenica, concurentilor eleni, arcadieni, mesenieni li s-a alaturat megarienii, atenieni, din alte orase ale Greciei dar si ionienii din Asia Mica, locuitorii din coloniile grecesti din Italia, Sicilia si de pe taramurile Mediteranei si Marii Negre. Atletii erau obligati sa se prezinte cu o luna inainte jocurilor in fata hellanodikes-ilor (corpul de oficiali, comitetul de organizare a jocurilor olimpice), care verificau sub toate raporturile calitatile participantilor. Concurentul trebuia sa fie grec si om liber, sa prezinte virtuti atletice (castigarea unor concursuri, nemeice, delfice, istmice etc). 0 alta conditie era aceea ca aspirantii la gloria olimpica sa efectueze, in prealabil, acasa in patrie, antrenamente timp de o luna in „cantonament”, am zice azi. Dovada efectuarii acestui stagiu trebuia prezentata oficialilor de la Olympia. Apoi, dupa o luna de pregatire sub supravegherea helanodicelor, atletul putea sa se prezinte la jocuri.

REPERE ANTICE

– 776 inainte lui Hristos, celebrul Corebos, bucatar, cafegiu sau negustor din Elida, a castigat proba de dromos – 192,27 m. Se spune ca timp de 13 olimpiade dromosul a fost singura proba a jocurilor (el este, deci,primul campion olimpic oficial).

– 744 i. Hr. apar la jocuri si spartanii, jocurile isi asuma un caracter panelenic. Primul invingator atenian, Pantacle, apare la editiile din 696 si 692 i. Hr.

– 724 i. Hr. in programe apare diaulos, cursa dubla de un stadiu – 384,54 m.

– 720 i. Hr. in program intalnim o noua proba, de rezistenta – dolicos (pe 12 lungimi de stadiu, deci 4614,48 m avand ca invingator un lacedonian, Acantos din Atena.

– 708 i. Hr. alt lacedonian Euribade castiga o noua proba in program: pala (luptele) de unde provine numele de palestre (edificii speciale pentru exercitiile fizice ale tinerilor). Tot la aceasta editie a jocurilor olimpice se mentioneaza pentru prima oara pentatlonul: o alergare care masura cinci stadii, saritura in lungime, aruncarea discului, lupta si aruncarea sulitei Primul invingator – Lampis din Laconia. De multa pretuire se bucura la greci aruncarea discului, imortalizata pentru posteritate de Miron-Discobolul

– Apare primul invingator in proba de pugilat, stramosul boxului de azi: Onomaste din Smirna. Se lupta cu pumnii goi la inceput, apoi cu pumnii si antebratele infasurate in curele si mai tarziu s-a adaugat acestor curele bumbi de plumb, ceste. De cele mai multe ori intrecerile se terminau tragic (688 i. Hr.).

– 680 i. Hr. Unul dintre cele mai maiestoase spectacole era cursa de cvadrige.

– 648 i. Hr. Apare cea mai cruda si cea mai violenta dintre probe: pancratiul – primul invingator Ligdamis din Siracuza. La aceasta editie apar si cursele de cai.

– 632 i. Hr. La probele adultilor se adauga si doua probe pentru adolescenti (juniorii de azi), varsta lor era de maxim 18 ani (cursa pe o jumatate de stadiu si lupta), primul invingator Hipostene din Sparta; mai tarziu se adauga si a treia proba, pugilatul (primul invingator Filetas din Sibaris) in editia din 616 I.Hr.

CROTONA ORASUL INVINGATORILOR. In istoria Jocurilor Olimpice sunt figuri celebre ca: Astilos din Crotona de 8 ori invingator la diverse editii, la dromos, diaulos si hoplon (curse de arme), Milon, tot din Crotona, a castigat de 6 ori cununa din ramuri de maslin. Philombratos trei victorii la pentatlon, Tisamen din Naxos (Sicilia) de 4 ori castigator la pentatlon, Leonidas, de asemenea.
Concurentii trebuia sa aiba un comportament ireprosabil (serbarile erau inchinate lui Zeus), si sa dea dovada de aidos noblete, modestie, respect, cinste.

20 DE TRISORI IMORTALIZATI IM STATUI. La poalele muntelui Kronion, puteau fi observate numeroase statui din bronz reprezentandu-l pe Zeus, numite zane. Ele erau ridicate pe cheltuiala celor gasiti vinovati de trucarea rezultatelor, fie ei concurenti sau hellanodici (arbitri), numarul lor depinzand de gravitatea delictului comis. Primele sase zane au fost trecute in contul lui Eupolos, pentru faptul ca si-a corupt adversarii la pugilat, in timpul Olimpiadei 98 (anul 338 a.Chr).

Cei ce nu respectau regulile erau aspru pedepsiti, amenzi insuportabile si excluderea sportivilor si cetatilor de la jocuri. Din banii respectivi se ridicau statui inchinate lui Zeus, pe soclul carora era inscris motivul pentru care fusese pedepsit sportivul, un avertisment clar celor care aveau ideea sa concureze necinstit. De-a lungul secolelor nu s-au adunat nici 20 de statui. Una dintre ele provoca zambetul, cea platita de Sarapion din Alexandria care, inscris la pancratiu, in ajunul jocurilor a fugit de teama.

DE LA DOUA LA CINCI ZILE. Intrecerile , pana la editia din 472 I.Hr. inclusiv, durau trei zile. Cum concursurile se prelungeau pana noaptea tarziu s-a luat hotararea ca J.O. sa se desfasoare in viitor pe parcursul a cinci zile. Incepeau in prima saptamana cu luna plina a lui Hekatombeon, dupa solstitiul de vara, aproximativ 22 iulie.

Prima zi era inchinata festivitatilor: ritualul jertfelor depuse pe cele 80 de altare, comorile daruite zeilor si juramantul helanodicilor si atletilor (athlos in limba greacainseamna,munca,lupta).Ziua doua era rezervata exclusiv intrecerilor pentru adolescenti.Ziua treia incepea cu alergarile, dolicos (proba de fond), dupa aceea cursa de viteza (dromos) si apoi cursa dubla dus-intors, diaulos. Dupa alergari urmau pasionantele intreceri de lupte, pugilat si pancratiu.

Ziua a patra era rezervata probelor de hipodrom, dimineata. Dupa amiaza incepea pentatlonul, in urmatoarea ordine probabila: alergare 5 stadii, discobalia, halma (lungime), acontismos (aruncarea sulitei) si pale (lupta). Ziua a patra se incheia cu hoplitodromul (cursa cu arme). intrecerile erau arbitrate de „agonotheti”.

Ziua a cincea era ziua incoronarii olimpionicilor. Acestia primeau o coroana de maslin. Castigatorul era cinstit ca un semi-zeu (bani, cupe, cai, vestminte, sclavi), iar la intoarcere era urcat intr-un car tras de patru cai albi, urmat de un impresionant cortegiu si intra in cetate printr-o spartura a zidului ce simboliza ca o cetate cu astfel de atleti nici nu mai are nevoie de ziduri de aparare.

FARA FEMEI IN ARENA. Reprezentantelor sexului frumos nu le era ingaduit sa participe si nici sa asiste la J.O. Femeia surprinsa era azvarlita de pe muntele Tipaiu in valea rapoasa a Alfeului. Se cunoaste un singur caz de violare a acestei reguli. La editia din anul 396 I.Hr. Ferenice sau Calipatira din Rodos a insotit fiul, Pisirod, in arena ca „antrenor”. Fiul a triumfat si mama fericita a alergat sa-l imbratiseze. I s-a desfasurat tunica si astfel si-a dezvaluit feminitatea. A fost iertata numai din pricina ca provenea dintr-o familie celebra, tatal, fratii, fiul au fost olimpionici (campioni olimpici). Tatal ei, vestitul Diagoras, fost campion la pugilat, a fost cantat in odele lui Pindar. De atunci s-a luat hotararea ca si maestrii sa intre goi in arena, ca si elevii lor…

Cu mult mai tarziu si femeile au capatat dreptul de a participa la Jocurile Olimpice. Erau impartite pe categorii de varsta, despletite si cu camasile sumese pana la genunchi, cu umarul drept gol, isi disputau o cursa de alergare — 5/6 dintr-un stadiu, adica 160,22 m chiar pe stadion. Aveau propriile jocuri, legate de cultul zeitei Hera, dupa cele masculine, prin metageitnion (luna septembrie).

CULTURISM ANTIC. Este bine sa se stie, azi, ca pedotribul sau gimnastul posedau o cultura academica si ca Platon ii plasa imediat dupa oamenii de stat. Iar cat priveste „goliciunea” concurentilor in arena, este cunoscut faptul ca orice tanar indiferent de sportul lui, exersa in mod regulat si sistematic, toate partile corpului, pentru a evita rezultatele dezastruoase ale unui antrenament unilateral. Grecii admirau un corp frumos si detestau un corp asimetric, neexersat.Artistii au fost ajutati de nuditatea sportivilor, fara nuditatea lor arta clasica asa cum o cunoastem noi, nu ar fi existat. Si mai este ceva ce trebuie retinut, Oliympia a fost promotorul nu numai al valorilor sportive riguros selectate, ci si un catalizator de inalta spiritualitate. Aici si-au citi pentru prima data Isocrate-Panegiricul, Herodot pasaje din opera sa istorica, poetii Sinomides, Bacchylides si Pindar, odele si epinikiile dedicate campionilor olimpici. Aici Fidias a expus, in templul lui Zeus, statuia hriselfantina a lui Zeus, artistii Policlet, Praxiteles si Lissip, operele. Muzica, poezia, filozofia, retorica si-au gasit camp de afirmare la Oiympia. Oamenii politici, imparati sau tirani s-au supus regulilor concursului coborand in arena pentru a se infrunta cu atletii de rand.

LEONIDAS, CVADRUPLU INVINGATOR. Grecii au facut din J.O. un act de cultura, cu repercursiuni in civilizatie. Efectul te face sa te intrebi in gluma: nu este uimitor ca grecii au uitat anul cand au cucerit Troia, ca nu-i pot intocmi acte de stare civila lui Homer, dar ca victoria lui Corebos ne-au transmis-o exact si au sapat-o chiar in marmora? Marile evenimente se tineau intr-un calendar de genul: lupta de la Salomina a avut loc in primul an al celei de-a 75-a Olimpiade.

Leonidas este ultimul erou al unui palmares stralucit, el a obtinut la patru editii succesive, intre anii 164 si 152, 12 victorii la dromos, dialos si hoplitodromos. Romanii cuceresc Grecia in secolul I i.Hr. jocurile decad, imparatul Nero participa la jocuri mistificand rezultatele, apar aranjamentele, cazuri de corupere a adversarilor, arbitrilor etc. Grecii se departeaza treptat, treptat de stadionul olimpic. Asa se face ca, pe parcursul ultimelor 50 de Olimpiade, invingatorii apartin Asiei Mici, Alexandriei si Romei.

IMPARATUL TEODOSIE DESFIINTEAZA JO. Pe motiv ca sunt antireligioase, timpul destinat cultivarii corpului inseamna timp rapit rugaciunilor, J.O. au fost desfiintate in anul 394 dupa Hristos, anul al doilea al celei de-a 293-a Olimpiade, printr-un edict al imparatului Teodosie, fiind socotite cult pagan. Apoi, Teodosie al ll-lea dispune arderea si daramarea edificiilor, dupa ce a jefuit totul (statuia lui Zeus a fost dusa la Constantinopol – anul 408).

ALARIC SI CUTREMURELE RUINEAZA TOT. In anul 395 Alaric si vizigotii prada Olympia. Cutremurele de pamant din 551 si 552 transforma incinta in mormane de ruina si, ca intr-un scenariu de teatru absurd, dealul Kronion aluneca peste vestigii, iar inundatiile raurilor Kladeos si Alpheios acopera cu aluviuni hipodromul, stadionul si intregul sanctuar. Istoria J.O. antice s-a incheiat. Arheologii germani condusi de prof. Emil Kunze scoat la lumina si restaureaza in intregime stadionul (iunie 1961).

SPIRITUL DE INVINGATOR. Jocurile Olimpice se numara printre jocurile panelenice, aceste mari serbari in care una dintre trasaturile cele mai caracteristice ale mentalitatii grecesti se manifesta o data cu rolul atribuit luptei, aceasta lupta pentru „a-i depasi pe toti ceilalti” (Iliada).

Oricare ar fi data lor adevarata de nastere, Jocurile Olimpice constituie pana la sfarsitul secolului al IV-lea un eveniment sportiv important. Desfasurandu-se din patru in patru ani la Olimpia, in nord-vestul Peloponesului, ele pun la incercare greci liberi veniti din toate tinuturile elenismului, Asia (lonia), Grecia propriu-zisa si Italia (Grecia Mare). Olimpia, la origine, este un sanctuar. in epoca jocurilor, doua temple celebre sunt cunoscute aici, unul consacrat Herei, celalalt lui Zeus, acesta din urma adapostind statuia criselefantina a zeului, opera a marelui sculptor Fidias, considerata ca fiind una dintre cele Sapte Minuni ale lumii. Dar, in decorul inverzit al colinelor acoperite de paduri, printre care curge raul Alfeum, se inalta mai ales edificiile destinate atletilor: gimnaziul si sala de gimnastica servesc pentru antrenament, competitiile avand loc pe stadion si pe hipodrom. Atletii, in aceasta epoca, concureaza goi, exceptand fara indoiala un suspensor sau o centura atletica. Nu exista categorii potrivit greutatii, nici chiar in sporturile de lupta, cum se face astazi: singura distinctie recunoscuta este aceea a doua clase de varsta, deoarece atletii disputa competitia „copiilor” (plaides) sau pe cea a „barbatilor” (andres), varsta de 18 ani constituind probabil limita intre cele doua categorii.

PENTALONUL SI CELEBRUL DISCOBOL. Introdus in Olimpia in 708 i.Hr., pentatlonul cuprinde, dupa cum indica numele sau, cinci probe. Doua dintre ele se pot practica in mod autonom: alergarea pe lungimea unui stadion si tranta (lupta), in care adversarul trebuie pus de trei ori la pamant. Celelalte trei nu exista decat in cadrul pentatlonului: este vorba de aruncarea discului, de aruncarea sulitei si de saritura in lungime, pe care atletul o poate practica atunci tinand halterele in maini. Daca pentru timpurile moderne exista sisteme de notare foarte precise, care nu corespund cu nimic mentalitatii grecesti, modalitatile care permit sa se desemneze invingatorul pentatlonului antic raman extrem de controversate. Un sistem de eliminare progresiva poate fi luat in consideratie: numai invingatorii primelor trei probe (sulita, discul, saritura) pot continua competitia, disputand alergarea si lupta (tranta). Prestigiul disciplinei este greu de apreciat. Cele cinci probe au inspirat capodopere ale sculpturii antice, ca faimosul Discobol; pe de alta parte, sumele alocate invingatorilor, cu ocazia diferitelor probe, se dovedesc relativ modeste.

Legendele Jocurilor Olimpice

776 este data retinuta de traditie pentru celebrarea primelor Jocuri Olimpice. In orice caz, in acel an se retine pentru prima data numele unui invingator la aceste jocuri, un castigator al cursei stadionului, proba ce rezuma, ea singura, aceasta mare manifestare sportiva a epocii.Acest reper cronologic are o importanta considerabila. Intr-adevar, in epoca elenistica, adica in secolele al IV-lea si al III-lea i.Hr., grecii au luat obiceiul de a data evenimentele istoriei lor conform cu olimpiadele, si deci in functie de data simbolica 776. Aceasta, totusi, nu este in unanimitate admisa de istoricii moderni care pledeaza pentru o data mai indepartata… sau mai recenta. Pe de o parte, intr-adevar, descoperirea in sanctuarul de la Olimpia a ex-voto-ului din teracota, datand din secolul al X-lea I.Hr., reprezentand care si cai, indeamna la presupunerea ca aceste curse hipice au putut avea loc aici inca din acea epoca. Pe de alta parte, inaintea secolului al VII-lea I.Hr, nici un vestigiu arheologic nu da posibilitatea sa se constate existenta efectiva a unui stadion, monument considerabil totusi, lung de aproximativ 190 m, si din care ar fi trebuit sa ramana urme; mai mult chiar, mentionarea altor probe in afara de cursa, care sa permita sa se vorbeasca de „jocuri” la plural, nu intervine decat in preajma aceleiasi epoci, adica tardiv, in 708 i.Hr., pentru pentatlon, in 688, pentru box…

HERCULE SI RAMURA DE MASLIN. O alta legenda afirma ca Heracle (Hercule la romani) a debarcat la Olimpia venind dinspre Creta cu 15 secole I.Hr. si i-a pus la intrecere pe cei patru frati ai sai: Epimede, Idas, Peoneu si lasius. A stabilit un traseu de 600 de picioare proprii (197,27 m), iar pe fratele invingator i-a incununat cu o ramura de maslin (stabilind traditia).Dupa ce i-a ucis pe Augias, regele Elidei, Heracle a rasadit trei sute de maslini si a organizat jocuri la Olimpia, multumindu-i lui Zeus. Heracle, fiul reginei Alcmena, curatase faimoasele grajduri (necuratate de 30 de ani) si schimbase cursul raului Alpheios. Augias a refuzat sa-i plateasca simbria promisa, ba mai mult, a incercat sa-l omoare, atragandu-l intr-o cursa.

RECUNOSTINTA GRECILOR. Heracle a organizat o serbare in onoarea lui Pelops, ocazie cu care a instituit intreceri sportive la cinci ramuri: alergare, aruncarea sulitei, aruncarea pietrei (discului), pugilat si lupta. Heracle a castigat probele de lupta si pugilat.Oinomaos, regele Pisei (pe teritoriul careia se afla Olimpia), se mandrea cu caii sai primiti in dar de la tatal sau Ares, zeul razboiului, dar si cu frumoasa fiica Hipodamia (imblanzitoarea de cai). Oracolul ii spusese ca va fi omorat de catre ginerele sau si prin urmare regele punea pretendentilor conditia sa se intreaca cu el in cursa de care. Invingatorului ii era fagaduita Hipodamia, invinsului – moartea. Pelops, care aflase ca multi barbati isi pierdusera viata, l-a mituit pe Mirtilos, surugiul regelui, promitandu-i jumatate din regat si acesta a inlocuit cu ceara cuiele de la rotile carului regal. Ceara s-a topit in timpul cursei, rotile s-au desfacut de osii si Oinomaos si-a gasit sfarsitul. Pelops a luat-o de sotie pe Hipodamia, pe Mirtilos l-a aruncat in mare si a domnit in pace. Urcarea pe tron a sarbatorit-o la Olimpia prin tinerea unor jocuri atletice.

CELEBRA PITHIA SI PACEA SACRA. Asa graiesc legendele. Se da chiar ca probabil anul 884 I.Hr. versiune potrivit careia Ifitos ar fi parintele Jocurilor Olimpice. Acesta a consultat-o pe preoteasa Pitia, apeland la oracolul de la Delfi, sa-i spuna ce trebuie sa faca pentru a scapa de ciuma ce facea ravagii prin Peloponez. Zeii ii vor fi favorabili numai daca regele Elidei, Ifitos, va restabili Jocurile Olimpice. Asadar, ele nu erau la inceput.Motive mult mai plauzibile sunt acelea ca Ifitos se temea de potrivnicii sai si a incheiat cu Licurg, regele puternicei Sparta, un pact consfintind neutralitatea si intangibilitatea Olimpiei. Olimpia a devenit teritoriu sacru si inviolabil. Asa s-a nascut echecheiria, „pacea sacra”, in timpul careia nimeni nu avea voie sa traverseze acest teritoriu cu arma in mana. De asemenea, prin aceste jocuri, se favoriza contactul dintre tinerii diferitelor cetati, se inlesnea dezvoltarea economica si culturala a acestora si contribuiau la intarirea sanatatii tineretului, marindu-i rezistenta la diferite molime ce bantuiau pe atunci.

ARMELE LASATE LA GRANITA. Odata la patru ani, in perioada numita hieromenia, ce se intindea la inceput pe o luna apoi pe trei luni, lancea si scutul erau depuse la granita. Arheologii au cautat martori si primele „sapaturi s-au facut in 1829, dar cu adevarat abia in perioada octombrie 1875 pana in martie 1881 sub indrumarea germanilor Gustav Hirschfeld si Adolf Botticher.S-au scos la lumina multe edificii si opere de arta. Noi campanii si explorari s-au facut in perioada 1936-1966 care au dus la degajarea stadionului si completarea studiilor. in toate aceste perioade si campanii, au iesit la iveala constructii religioase si laice, altare si statui de zei, chipuri in bronz ale unor atleti, case de oaspeti etc. dar mai presus de toate au fost inscriptiile in marmura alba cuprinzand lista invingatorilor la intreceri. Cea mai veche dintre ele dateaza din anul 776 I.Hr. si consacra in aceasta „carte de aur a sportului antic”, pe Corebos, drept primul invingator certificat al cursei de un stadiu, dromos — 197,27 m.

ROMANIA LA JOCURILE OLIMPICE MODERNE

Romania a participat, incepand din anul 1900, la 17 editii ale Jocurilor Olimpice de vara, la 27 ramuri de sport, cele mai multe prezente inregistrand tirul (16), atletismul si scrima (15), luptele si boxul (14), gimnastica si kaiacul-canoe (13), canotajul (12). In total, delegatiile olimpice romanesti au cuprins 1 939 de membri, dintre care 568 femei si 1 371 barbati. Sporturile cu cel mai mare numar de participari: canotajul (252), atletismul (209), scrima (172), kaiacul-canoe (162); gimnastica (156).

Fetele mai valoroase decit baietii

Sportivii romani au cucerit 265 de medalii (74 de aur, 83 de argint, 108 de bronz), s-au situat de 79 de ori pe locul IV, de 83 de ori pe locul V si de 81 de ori pe locul VI. Din totalul de medalii, 128 au fost obtinute de femei(45 de aur, 39 de argint, 44 de bronz), 137 au fost obtinute de barbati (29 de aur, 44 de argint, 64 de bronz), iar din cele 243 de locuri IV-VI, 88 au fost ocupate in probele pentru femei si 155 au fost ocupate in probele pentru barbati.

Lista inegalabililor este lunga

Performante de exceptie au realizat: Nadia Comaneci(gimnastica) cu 9 medalii, din care 5 de aur, Ivan Potzaichin (canoe) cu 7 medalii (4 de aur), Elisabeta Lipa (canotaj) cu 7 medalii (4 de aur), Ecaterina Szabo (gimnastica) cu 5 medalii (4 de aur), Simona Amanar (gimnastica) cu 7 medalii (3 de aur), Daniela Silivas (gimnastica) cu 6 medalii (3 de aur), Doina Ignat, Veronica Cochela, Lavinia Milosovici (gimnastica), Olga Homeghi, Rodica Arba-Puscatu, Toma Simionov, Constanta Burcica, Elena Georgescu, Ioana Olteanu, Leon Rotman, Simona Pauca, Liliana Gafencu, Iolanda Balas-Soter, Diana Mocanu, Marioara Popescu-Ciobanu, Georgeta Damian – intre 6 si 2 medalii, din care 2 de aur.

Uta, chestorul sef al canotajului mondial

Elisabeta Lipa, nascuta Oleniuc, a debutat la virsta de 19 ani la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, California. A obtinut 5 medalii de aur, 2 de argint si una de bronz la sase Olimpiade, a fost de 25 ori campioana a Romaniei. In anul 2000, a fost declarata cea mai buna canotoare din lume de catre Federatia Internationala de Canotaj, este maestra emerita a sportului. In prezent este vicepresedinte al Federatiei Romane de Canotaj. La 1 decembrie 2004, comisarul sef de politie Lipa a fost inaintata la gradul de chestor de politie, echivalent cu cel de general. A cantat pe scena Teatrului National, in fata Presedintelui Romaniei, a facut pe fotomodelul la ultima prezentare de moda a Zinei Dumitrescu si a dat lectii la bowling. Generalul Elisabeta Lipa a facut spectacol si la „Dansez pentru tine”. Ea a facut pereche cu Cabral si au dansat pentru o adolescenta din Gura Humorului, campioana nationala de canotaj, care are nevoie de ajutor financiar.
Ivan, omul cu statuie

Ivan Potzaichin este singurul canoist roman, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vara din 1968, 1972, 1980 si 1984 si triplu laureat cu argint. La data de 1 decembrie 2004 a fost inaintat la gradul de general de brigada, cu o stea, in rezerva. In prezent este antrenorul lotului olimpic de caiac-canoe.

Gimnastica e port drapelul

Sportivii romani au stabilit 22 noi recorduri olimpice, cu performante deosebit de valoroase. In topul realizarilor pe ramuri de sport se afla gimnastica artistica – cu 56 de medalii (19 de aur, 16 de argint, 21 de bronz), plus o medalie de argint la gimnastica ritmica, totalizand astfel 374,5 de puncte –, urmata de: canotaj cu 32 de medalii (15–10–7) si 221 de puncte; kaiac-canoe cu 34 medalii (10–10–14) si 270 de puncte; atletism cu 31 de medalii (10-12-9) si 180,5 de puncte; lupte cu 32 de medalii (7–8–17) si 238,25 de puncte.

Rugbystii au fost primii medaliati

• George Plagino a fost primul sportiv roman care a participat la Jocurile Olimpice – 1900, Paris –, la tir, proba de talere.
• Prima participare oficiala a unei delegatii romanesti la JO a fost la:
– a VIII-a editie a JO de vara, 1924, Paris (Franta) – la 4 sporturi, 7 probe, 51 sportivi;
– a II-a editie a JO de iarna, 1928, Saint-Moritz (Elvetia) – la 2 sporturi, 2 probe, 17 sportivi
• Prima participare feminina la JO:
– de vara: 1928, Amsterdam (Olanda);
– de iarna: 1936, Garmisch-Partenkirchen (Germania).
• Primele medalii olimpice cucerite de sportivii romani:
– prima medalie la JO de vara: bronz – echipa de rugby (1924, Paris);
– primele medalii la femei: argint – Olga Orban-Szabo, la floreta; bronz – Elena Leustean, la gimnastica, proba de sol, si echipa feminina de gimnastica (1956, Melbourne, Australia);
– prima medalie la JO de iarna: bronz – Ion Panturu si Nicolae Neagoe, la bob (1968, Grenoble, Franta).

Iolanda Balas si Iosif Sirbu, primii campioni

• Prima medalie de aur si primul titlu de campion olimpic: Iosif Sirbu, la tir, arma calibru redus, 40 focuri pozitia culcat – 400 puncte (1952, Helsinki, Finlanda); Iolanda Balas-Soter, la saritura in inaltime – 1,85 m (1960, Roma, Italia).

22 de recorduri olimpice, 15 la atletism

• Iolanda Balas-Soter – 5 recorduri la saritura in inaltime, stabilite in anul 1960 la Roma (1,77 m, 1,81 m, 1,85 m) si in anul 1964 la Tokyo, Japonia (1,86 m, 1,90 m);
• Argentina Menis – 3 recorduri la aruncarea discului, stabilite in anul 1972 la München, Germania (61,58 m, 64,28 m, 65,06 m);
• Lia Manoliu – 2 recorduri la disc, stabilite in anul 1964 la Tokyo (55,90 m) si in anul 1968 la Ciudad de Mexico, Mexic (58,28 m);
• Maricica Puica – 2 recorduri la 3 000 m, stabilite in anul 1984 la Los Angeles, SUA (8’43″32 si 8’35″96);
• Viorica Viscopoleanu – record la saritura in lungime, stabilit in anul 1968 la Ciudad de Mexico (6,82 m);
• Paula Ivan – record la 1 500 m, stabilit in anul 1988 la Seul, Coreea de Sud (3’53″96);
• Gabriela Szabo – record la 5 000 m, stabilit in anul 2000 la Sydney, Australia (14’40″79).
• Lazar Baroga (categ. 90 kg) – record la aruncat (180 kg), stabilit in anul 1964 la Tokyo;
• Nicu Vlad (categ. 90 kg) – 3 recorduri: impins (172,5 kg), aruncat (220 kg) si total (392,5 kg), stabilite in anul 1984 la Los Angeles.
• Iosif Sirbu – record la arma calibru redus 40 focuri, pozitia culcat (400 puncte), stabilit in anul 1952 la Helsinki;
• Stefan Petrescu – record la pistol viteza (587 puncte), stabilit in anul 1956 la Melbourne.
• Diana Mocanu – record la 100 m spate (1’00″21), stabilit in anul 2000 la Sydney.

Secretul longevitatii

6 editii:
• Lia Manoliu, la atletism – disc (1952, 1956, 1960, 1964, 1968, 1972);
• Elisabeta Oleniuc-Lipa, la canotaj (1984, 1988, 1992, 1996, 2000, 2004);

5 editii:
• Olga Orban-Szabo, la scrima – floreta (1956,1960, 1964, 1968, 1972);
• Ana Ene Pascu, la scrima – floreta (1960, 1964, 1968, 1972, 1976);
• Nicolae Rotaru, la tir – pusca (1960, 1964, 1968, 1972, 1976);
• Ecaterina Iencic Stahl, la scrima – floreta (1964, 1968, 1972, 1976, 1980);
• Ivan Patzaichin, la canoe (1968, 1972, 1976, 1980, 1984);
• Sorin Babii, la tir (1984, 1988, 1992, 1996, 2000).

De Horatiu Sima si Nicolae Serbanescu

Etichetat cu: , ,
Postat în DIVERSE

Comenteeeezi?!!

LIGA 1 2017/18
Loc Echipa Pct. J +/-
1CFR Cluj492124
2FCSB442129
3CS U Craiova402112
4FC Botosani35214
5FC Viitorul342113
6Astra Giurgiu34219
7Dinamo Bucuresti33219
8CSM Poli Iasi2721-3
9ACS Poli Timisoara2521-12
10Concordia Chiajna23210
11FC Voluntari2221-8
12OSK Sf Gheorghe1521-24
13Gaz Metan Medias1421-23
14Juventus Bucuresti921-30