Tata Puiu, Irlanda de Nord si eterna Danemarca

iordanescu-trei-degeteAnghel Iordanescu revine dupa fix 10 ani de pauza in activitatea de antrenor al nationalei chiar intr-un meci international de vitala importanta pentru configuratia grupei in ceea ce priveste primele doua locuri. Mijlocul lunii noiembrie aduce cu sine doua partide ale echipei nationale de fotbal a Romaniei pe Arena Nationala. Unul oficial cu Irlanda de Nord si unul amical cu Danemarca. Dar pana sa explicam despre fiecare in parte, trebuie sa aducem aminte de ceea ce a facut „cel mai bun antrenor roman al secolului XX” – conform presei postdecembriste.

Dupa ce si-a dedicat intreaga viata ca jucator in tricoul Stelei, primind gradul de general in rezerva – cu o scurta intrerupere in Grecia la OFI Creta in anii 1982-1984 – Anghel Iordanescu a devenit secundul lui Emeric Jenei fiind unul dintre artizanii echipei care a reusit cea mai buna performanta a unui club de fotbal din Romania intr-o competitie europeana – castigarea CCE in 1986; de altfel, „Tata Puiu” a revenit ca fotbalist dupa ce s-a retras in prima faza doar pentru a fi pe teren in finala de la Sevilla – intrand din postura de rezerva in minutul 73 in locul lui Lucian Balan si evoluand pana la finalul celor doua reprize de prelungiri.

Dupa acea performanta si comutarea lui Ienei la echipa nationala, Iordanescu a fost timp de 4 ani antrenorul Stelei cu care a castigat 3 campionate, 2 Cupe, fiind pe banca tehnica la finalele Supercupei Europei din 1987 si Cupei Intercontinentale din 1986, prima castigata si a doua pierduta „la mustata”. Tot el a reusit sa repete performanta predecesorului Ienei de a duce echipa din nou in finala cele mai importante competitii inter-cluburi din Europa, dar fara a ridica vreun trofeu. in 1989, au pierdut cu 0-4 finala de pe Camp Nou de la Barcelona in fata Milanului antrenat de Arrigo Sacchi.

Dupa revolutie a mers in Cipru (zona turcofila) – antrenand doi ani intre 1990 si 1992 pe Anorthosis Famagusta cu care a fost doi ani consecutivi vicecampion national, revenind pentru un sezon la Steaua unde a castigat inca un campionat. Timp de 6 ani s-a dedicat echipelor nationale – Romania si Grecia, revenind in 1999 la un club profesionist – Al Hilal – aducand ultimul trofeu al Ligii Campionilor Asiei pentru albastrii antrenati azi de Reghecampf in 2000 si Cupa Printului in acelasi an. in 2000 a prins cateva luni si o dubla cu Liverpool ca antrenor la Rapid Bucuresti si a revenit in Golf la Al Ain, unde a castigat Cupa Presedintelui.

In 2002 a revenit ca selectioner al Romaniei unde a stat doi ani ca apoi sa se retraga linistit pentru milioanele oferite de sauditii si arabii din Emirate la Al Ittihad si Al Ain. De altfel, e ultimul antrenor care a reusit sa aduca un trofeu al Ligii Campionilor Asiei unui club din Arabia Saudita (in 2005 cu Al Ittihad) si s-o califice implicit la Campionatul Mondial de Fotbal al Cluburilor desfasurat la mijlocul lunii decembrie in fiecare an intre castigatoarele competitiilor intercluburi din fiecare confederatie continentala.

IORDANESCU SI NATIONALA (I – JUCATOR).

Dupa acest rezumat, sa revenim la ceea ce inseamna Anghel Iordanescu si echipa nationala de fotbal. tinand cont de anumite modificari statistice care tin cont de conjunctura anumitor meciuri, mai multe meciuri – 33 din palmaresul initial al echipei nationale au fost sterse, deci implicit si numarul de partide si goluri ale unor internationali, in grupulor carora se regaseste personajul de care vorbim Anghel Iordanescu.

In lumina acestui amanunt, debutul oficial consemnat de Comisia de Statistica a FRF-ului pentru „General” a avut loc pe 22 septembrie 1971. Adversarul se numea Finlanda si terenul de disputare a fost chiar stadionul „Olimpic” din Helsinki. La acel meci au fost prezent 2.084 de spectatori, iar echipa nationala antrenata de Angelo Niculescu a castigat cu 4-0.

Tocmai Iordanescu a fost cel care a deschis scorul in minutul 25, urmat de Nae Lupescu, Emerich Dembrovschi si Mircea Lucescu. Iordanescu a inceput titular intr-o echipa care aratat astfel: Raducanu – Satmareanu, N. Lupescu, C. Dinu, Mocanu – Lita Dumitru, R. Nunweiller – Lucescu (C) (min. 46 – G. Tataru), Dembrovschi, Sandu Neagu si Iordanescu. Pe banca de rezerve au stat Nicolae Pantea – portar, Vigu, Remus Vlad si Dan Enca.

Meciul cu Finlanda a facut parte din campanie de calificare pentru Europeanul din 1972 gazduit de Belgia, castigand grupa de calificarea la golaveraj in fata Cehoslovaciei cu o diferenta de doua goluri in plus, dar pierzand tripla celebra cu Ungaria din 1972 pentru a ajunge la turneul final.

De numele lui Iordanescu se leaga direct si indirect ultima victorie intr-un meci direct cu nationala similara a Frantei pentru reprezentativa Romaniei. Se intampla in 1972 pe 8 aprilie intr-un amical desfasurat pe stadionul 23 August din Bucuresti in fata a 25.000 de spectatori. Cu acelasi Angelo Niculescu, Romania a castigat cu 2-0 dupa ce la pauza a intrat cu un avantaj de un gol prin reusita lui Iordanescu (min. 16). Dinu a consemnat victoria finala dupa golul din min. 54.

Echipa care a invins ultima data Franta arata astfel: Raducanu – Satmareanu, N. Lupescu, C. Dinu, A. Deleanu (min. 46 – Nae Ionescu) – Lita Dumitru, R. Nunweiller – Lucescu (C), Dembrovschi, M. Sandu (min. 46 – F. Domide). Acest meci a facut parte dintr-o gama de meciuri amicale pregatitoare pentru calificarea la Euro 1972 – acea tripla cu Ungaria, 1-1 la Budapesta, 2-2 la Bucuresti si 2-1 ptr vecinii de la Tisa in partida decisiva de la Belgrad. Iordanescu a fost titular in primele doua partide.

Tot de Iordanescu se leaga si ultima victoria a Romaniei pe teren propriu in fata reprezentativei Angliei. Se intampla la 15 octombrie 1980, pe acelasi 23 August din Bucuresti, in fata a 75.00 de spectatori. Scorul a fost deschis de Marcel Raducanu (inca legitimat la Steaua si neizgonit de autoritati) in min. 35; a doua repriza a fost animata de golul egalizator al lui Tony Woodcock (la Koln in acea perioada) din min. 64, iar lovitura finala a fost asigurata de Anghel Iordanescu din penalti in min 75. Meciul a facut parte din campania de calificare pentru Mondialul spaniol de fotbal din 1982, unde Romania a ratat calificarea.Valentin Stanescu, selectionerul Romaniei la acel meci a inceput cu sase jucatori de la Universitatea Craiova si echipa a aratat astfel: V. Iordache – Negrila, Sames, Stefanescu (C), I. Munteanu – ticleanu (min. 71 – Lita Dumitru), Beldeanu, Iordanescu, Crisan – Camataru, M. Raducanu. Anul urmator a evoluat si in partida retur de la Londra de pe Wembley, terminata 0-0.

Ultimul meci ca jucator de nationala s-a inregistrat la 10 octombrie 1981, pe stadionul 23 August din Bucuresti intre Romania si Elvetia. Suisii au castigat cu 2-1 penultimul meci dinaintea finalului de campanie, ratand atat ei cat si romanii calificarea. Ungurii si englezii au prins cele doua locuri din grupa care au dus in Spania. Anghel Iordanescu a evoluat tot meciul si nu a reusit sa inscrie.

In fata a 55.000 de spectatori, stefan Kovacs a folosit urmatoarea formula: Cr. Gheorghe – Negrila, Sames, Stefanescu (C), I. Munteanu – Ticleanu (min. 54 – Augustin), T. Stoica, Iordanescu, Talnar – D. Georgescu, Balaci. Ilie Balaci a deschis scorul in minutul 56, dar Zappa si Luthi au restabilit soarta partida in favoarea Elvetiei.

Anghel Iordanescu a purtat de 9 ori banderola de capitan al nationalei Romaniei, cele mai multe in 1978 – 6 partide. 1980 a fost anul in care a marcat cele mai multe goluri pentru nationala – 6, din care trei chiar intr-o partida (min. 21, 55 si 79, ultimele doua din penalti). Se intampla la 27 august 1980, pe teren propriu cu Iugoslavia intr-un 4-1 din finala ultimei Cupe Balcanice organizate la nivel de echipe nationale. Acel turneu s-a desfasurat pe parcursul a patru ani (1977-1980), el iesind golgheter cu 6 goluri. Practic s-a dovedit un argint viu dupa fiecare an care trecea.

IORDANESCU SI NATIONALA (II – ANTRENOR).

Anghel Iordanescu isi va incepe vineri cel de-al treilea mandat ca si selectioner al nationalei de fotbal a Romaniei, imitandu-l astfel pe predecesorul sau – Victor Piturca – tot cu 3 mandate separate. Meciul cu Irlanda de Nord va fi al 85-lea si primul din aceasta serie.

Primul mandat a fost cel mai lung si cel mai eficient din punctul de vedere al rezultatelor. A inceput in 1993 dupa ce Cornel Dinu a fost demis in urma infrangerii 2-5 cu Cehoslovacia de la Kosice. Debutul lui s-a petrecut pe 8 septembrie 1993 la Toftir in fata a 2.724 de spectatori cu Insulele Faroe intr-un meci care conta pentru campania de calificare la Cupa Mondiala din SUA – 1994. Romania a castigat cu 4-0 dupa ce in prima repriza a deschis scorul.

Primul 11 folosit de Anghel Iordanescu la echipa nationala a aratat astfel: Stelea – Petrescu (min. 68 – Craioveanu), Prodan, G. Popescu, Selymes – Sabau, Lupescu, Hagi (C), D. Munteanu – Raducioiu, Vladoiu (min. 75 – Panduru). Raducioiu s-a remarcat la acel meci marcand toate golurile – min. 23, 58, 60 si 76. Era primul meci pentru fostul dinamovist la nationala ca jucator legitimat la AC Milan. Tot atunci, a debutat Gheorghe Craioveanu.

Timp de sase ani a reusit sa califice echipa nationala la fiecare turneu final in care a fost agrenata o echipa europeana (1994 – Cupa Mondiala din SUA, 1996 – Campionatul European din Anglia, 1998 – Cupa Mondiala din Franta).

Iordanescu a debutat in primul mandat numai putin de 42 de internationali: Craioveanu (1993 – Feroe), Dobos, I. Parvu, V. Bratianu, Galca, V. Moldovan si Adi Ilie (1993 – Israel), D. Zotinca, Grozavu, Papura, R. Niculescu (1994 – SUA), Zegrean, V. Tanase, A. Calin, Ungur (1994 – Coreea de Sud), Iulian Chirita (1994 – Bolivia), Marian Ivan (1994 – Nigeria), s. Preda (1994 – Slovenia), F. Carstea (1994 – Azerbaijan), L. Cotora, Adi Matei, Batranu, Talvan (1995 – Grecia), Filipescu (1996 – Iugoslavia), Contra (1996 – Georgia), Gabi Popescu, Curt, D. serban, Tartau (1996 – Israel), Gherasim (1996 – Lituania), Bolohan, G. Vochin (1996 – Emiratele Arabe Unite), Ciobotariu (1997 – Macedonia), Potocianu, Vali stefan si C. Barbu (1997 – Liechtenstein), Dulca, L. Marinescu si Catalin Munteanu (1997 – Spania), A. Stoica (1998 – Israel), Vasile Popa (1998 – Grecia).

Per total, in primul mandat, Iordanescu a strans 57 de meciuri reusind 34 victorii, 12 egaluri si 11 infrangeri (golaveraj 114 goluri marcate – 54 goluri primite). Cu aceasta statistica, „Generalul” se poate mandri cu cea mai lunga longevitate ca selectioner al Romaniei la primul mandat dupa Mircea Lucescu care a strans 59 de meciuri la mandatul sau din anii 80, inceput in 1981 si terminat in 1986. Pe teren propriu a strans 23 de meciuri, in deplasare 19 si pe teren neutru 15 meciuri. Cea mai buna serie de meciuri consecutive fara infrangeri a avut-o intre octombrie 1996 si noiembrie 1997 (9 victorii consecutive si 2 egaluri, dintre care cate o victorie cu 8 goluri marcate impotriva Liechtenstein-ului.

Cea mai categorica victorie a fost un 8-0 pe teren propriu cu Liechtenstein in cadrul preliminariilor pentru Cupa Mondiala din 1998 (29 martie 1997) si cea mai severa infrangere s-a petrecut la o Cupa Mondiala, in 1994 – un 1-4 cu Elvetia antrenata de englezul Roy Hodgson.

Ultimul meci de la primul mandat a fost acel 0-1 cu Croatia, revelatia acelui turneu care a reusit sa ocupe locul 4 la 6 ani dupa infiintare (dupa destramarea marii Iugoslavii). Romania venea ca si castigatoare a grupei G cu Anglia, Columbia si Tunisia, iar adversarii balcanici locul 2 intr-o grupa cu Argentina, Jamaica si Japonia. Meciul s-a disputat la Bordeaux intr-o dupa-amiaza de 30 iunie 1998, in fata a peste 31.000 de spectatori. Suker a inscris golul decisiv in minutul 2 de prelungire al primei reprize.
„Blonzii” antrenati de „credinciosul” Iordanescu aratau astfel: Stelea – Petrescu (min. 75 – L. Marinescu), Ciobotariu, Gica Popescu, Filipescu, D. Munteanu – Hagi (C) (min. 56 – Craioveanu), Gabi Popescu (min. 60 – R. Niculescu), Galca – V. Moldovan, A. Ilie. De la tricolori, Gica Popescu, Petrescu si Adi Ilie au fost avertizati. Din lotul acelui meci, ca rezerve au mai fost prezenti: portarii Dumitru Stangaciu si Florin Prunea, Cristian Dulca, Anton Dobos, Marius Lacatus, Ilie Dumitrescu, Ovidiu Stanga, Tibor Selymes. Pentru Gabi Popescu si Lucian Marinescu a fost ultimul lor meci la nationala.

Dupa aventura din Franta, Anghel Iordanescu a preluat conducerea tehnica a nationalei Greciei, incepand campania de calificare pentru Belgia-Olanda 2000, parasind nationala elena in primavara lui 1999. in 7 meciuri, a reusit sa aduca 4 victorii Greciei si 2 egaluri, ultimul meci fiind infrangerea cu Norvegia; a reusit sa-si ia o revansa personala fata de Croatia, invingand-o cu 3-2 intr-un amical.

Dupa aventuri in lumea araba, in 2002 – moment in care Romania ramasese fara antrenorul Boloni plecat cu sase luni in urma la Sporting Lisabona si preluata interimar de un proaspat retras Gheorghe Hagi – echipa nationala a fost pusa in fata unei situatii de criza – cu o solutie de criza care a functionat in trecut in momente de gen. Romania ratase pentru prima data calificarea la un turneu final inter-tari de fotbal dupa europeanul din 1992 (europenele din 1996 si 2000, mondialele din 1994 si 2000).
Al doilea mandat a inceput cum nu se putea mai interesant – un amical la Paris cu campioana mondiala, europeana si intercontinentala en-titre, Franta. Meciul s-a disputat pe Stade France la 13 februarie 2002, in fata a peste 77.000 de spectatori, iar gazdele si-au onorat blazonul cu o victorie, 2-1. Vieira si Petit au inscris in min. 1 si 26, Ionel Ganea fiind cel care a redus avantajul pe final de meci in min. 88.

Primul 11 folosit de Anghel Iordanescu la echipa nationala in noul mandat a aratat astfel: Lobont – Contra (min. 86 – Stoican), M. Radoi, Gica Popescu (C), Chivu, Rat (min. 46 – soava) – Ghioane, D. Munteanu, Mutu (min. 76 – L. Rosu) – A. Ilie (min. 46 – I. Ganea), V. Moldovan (min. 71 – Pancu). Acel meci a reprezentat debutul international la echipa mare pentru Razvan Rat – atunci titular la Rapid Bucuresti – acum singurul veteran cu 100 de meciuri din lotul echipei nationale. Acel meci avea la randu-i doi jucatori jubiliari – Dorinel si Gica Popescu, ambii cu peste 100 de meciuri la acel meci.

Cel de al doilea mandat s-a incadrat temporal doar in perspectiva calificarii la Campionatul European din 2004 gazduit de Portugalia, calificare ratata la Copenhaga cu ajutorul „fortuit” al arbitrului Meier. De asemenea, el a ratat startul si in campania de calificare pentru mondialul german din 2006.

Iordanescu a debutat in al doilea mandat numai putin de 31 de internationali: Rat (2002 – Franta), Ghionea, Cernat (2002 – Ucraina), Baciu, Ovidiu Petre (2002 – Polonia), B. Vintila, V. Munteanu (2002 – Grecia), Schumacher, Sanmartean (2002 – Croatia), Tamas, Grigorie, F. Bratu (2003 – Slovacia), Reghecampf (2003 – Danemarca), G. Coman, C. Raducanu (2003 – Lituania), Bundea (2003 – Bosnia), I. Rada, Oprita, D. Niculae, Mitea (2003 – Ucraina), N. Dica, Andrei Cristea, Zicu (2003 – Japonia), Plesan, Marica (2003 – Italia), Caramarin (2004 – Germania), M. Constantin, Petre Marin, Alexa (2004 – Irelanda), F. Moldovan (2004 – Macedonia), S. Paraschiv (2004 – Andorra).

Per total, in an doilea mandat, Iordanescu a strans 27 de meciuri reusind 14 victorii, 4 egaluri si 9 infrangeri (golaveraj 54 goluri marcate – 24 goluri primite). Pe teren propriu a strans 11 partide, in deplasare 14 si pe teren neutru doar doua. Cea mai buna serie de meciuri consecutive fara infrangeri a avut-o intre aprilie 2003 si octombrie 2003 (4 victorii si 3 egaluri).
Cea mai categorica victorie a fost un 7-0 in deplasare cu Luxemburg in cadrul preliminariilor pentru Campionatul European din 2004 (16 octombrie 2002) si cea mai severa infrangere s-a petrecut pe stadionul National – un 2-5 cu Danemarca in cadrul preliminariilor pentru Euro 2004 (29 martie 2003).

Ultimul meci ca selectioner al nationalei Romaniei s-a petrecut, ironic sau nu, chiar in timpul campaniei electorale ale alegerilor prezidentiale si parlamentare care au avut loc in 2004, domnul Iordanescu fiind recunoscut ca membru al unui grup politic afiliat unei coalitii guvernamentale. Se intampla pe 17 noiembrie 2004, la Teheran in fata Armeniei. Meciul s-a terminat 1-1 si a diminut mult sansele echipei mai ales dupa infrangerea din meciul precedent de la Praga cu Cehia, 0-1, rivala directa pentru locul de play-off. La gazde a evoluat Arman Karamyan (legitimat la Rapid in acea perioada) ca rezerva ce a intrat in min. 63.

Echipa lui Tata Puiu arata astfel: Stelea (C) – Stoican, Barcauan, Fl. Moldovan, Dancia – Cernat (min. 63 – Maldarasanu), Tararache, S. Paraschiv (min. 76 – F. Bratu), Caramarin (min. 46 – N. Dica) – Marica, Neaga. Din lotul acelui meci, ca rezerve au mai fost prezenti: portarul Marius Popa, George Ogararu, Dorin Goian si Daniel Niculae. Marica a inscris primul sau gol ca international in acel meci prin deschiderea scorului in minutul 29, dar gazdele au egalat in repriza a doua. Pentru Stelea a fost singurul meci in care a purtat banderola de capitan si penultima partida la nationala. sase internationali si-au incheiat cariera la echipa nationala (ce-i drept scurta) dupa acest meci (Barcauan, Flavius Moldovan, Dancia, Florin Cernat, Caramarin si Rica Neaga).

Autor: Sebi Raducu

Etichetat cu: , , , , , , ,
Postat în NATIONALA, Preliminarii

Comenteeeezi?!!

LIGA 1 2017/18
Loc Echipa Pct. J +/-
1CFR Cluj401818
2FCSB381824
3CS U Craiova361811
4FC Botosani32189
5FC Viitorul301812
6Astra Giurgiu28187
7Dinamo Bucuresti24183
8CSM Poli Iasi2418-2
9ACS Poli Timisoara2318-11
10FC Voluntari2118-3
11Concordia Chiajna1718-5
12OSK Sf Gheorghe1218-20
13Gaz Metan Medias1118-23
14Juventus Bucuresti918-20