EXCLUSIV / Sorin Cartu pastreaza cele mai frumoase amintiri ca antrenor, chiar de la prima sa experienta pe banca: „Cand am venit la Craiova, s-a termina fratia cu echipele bucurestene”

sorin-cartuLa un sfert de veac de la prima experienta ca antrenor, chiar pe banca tehnica a Universitatii Craiova, echipa in tricoul careia a scris istorie in fotbalul romanesc ca jucator, Sorin Cartu isi aduce aminte cu placere de meciurile pe viata si pe moarte cu granzii bucuresteni, pe care a inceput sa-i sfideze incepand cu sezonul ’89-’90.

 

 „La Craiova, fara falsa modestie, venisem eu, care oprisem o perioada de fratie care era intre Universitatea si echipele bucurestene; cu Victoria, cu Steaua, cu Dinamo. Craiova pleca cu -6 (la adevar, n.r) numai din meciurile respective. Atunci se puneau bazele «Generatiei de Aur». Dinamo si Steaua erau echipe foarte bune, iar in momentul respectiv cresteam echipa care a luat campionatul in ’90/’91 si erau mai multe echipe bune in campionat care dadeau savoare fotbalului.

Cand jucau Dinamo si Steaua, celelalte se dadeau deoparte. Era asa o competitie care era mai invincibil Valentin (Valentin Ceausescu, n.r.)sau MAI. In schimb, era orgoliul asta la nivelul conducatorilor, dar echipele erau bune, dovada ca nici in timp nu te-ai facut de ras cu jucatorii lor. Echipa nationala si-a format osatura cu jucatori de la Staua si Dinamo, cu trei jucatori de la Craiova”, a declarat nSorin Cartu in exclusivitate pentru Sport Total FM, in emisiunea „Studio X”, realizata de Marius Mitran.

Tehnicianul remoreaza socul produs in campioant de victoriile „Stiintei” in fata „triadei invincibile” a Capitalei, motiv pentru care a ajuns sa fie tras de urechi de Lucescu si oprimat de arbitrajele din acea vreme.

„Cand m-a chemat sa ma investeasca la Craiova, chiar am avut o discutie vizavi de ce probleme am. Am spus ca am doua doleante, nu vreau sa fiu frate cu nimeni si a doua sa fiu catalogat dupa pregatirea din iarna. Mi s-a promis la vremea respectiva ca mi se vor indeplini aceste dorinte si asa a si fost.

In primul an, in ’88, am luat batai. M-au batut ca pe covoare. Dar am invatat sa jucam. Anul urmator am inceput sa le dau na-na. Si jucatorii cand simteau ca au pe cineva langa ei sa le tina spatele, jucau.

Fiecare meci are particularitatea lui. Primul a fost cu Victoria. In turul ala am jucat cu Steaua si Victoria in deplasare si cu Dinamo acasa.

Au incercat din toate pozitiile (jucatorii Victorie, n.r.), dar jucam bine. Fane Stoica varf de atac a dat gol, incepea sa se cristalizeze triunghiul acela tare, cu Sandoi, Gica Popescu si Zamfir. Amestecam sistemele in functie de ce se impunea.

Pe urma a urmat meciul cu Dinamo, pe 5 noiembrie. Era la vreo 3-4 zile dupa ce batusera cu 6-1 pe Panatinaikos, nu se gandeau la asa ceva. Dupa meciul asta am avut scandalul cu nea Mircea (Mircea Lucescu, n.r.) ca sunt prieten cu Iordanescu, ca joc pentru Iordanescu. I-am zis ca nu ma intereseaza cine e pe primul loc, ma intereseaza ca eu sa fiu pe primul loc.

I-am zis ca o sa joc asa si cu Steaua. Si asa a fost, am mers la Steaua si i-am batut. A fost si o chestie de sansa. A nins in noaptea aceea, terenul a avut o pojghita de zapada. La 1-0 a ratat Balint un 11 metri. Cand conjunctura jocului iti este favorabila, poti sa faci rezultate bune. Am avut si un portar in forma, Crisan a prins o seara buna.

In turul ala am batut pe Dinamo si Steaua si am avut trei infrangeri cu niste arbitraje groaznice. Gica Popescu a jucat dupa meciul cu Sportul cu genunchiere pana a plecat. L-au nenorocit la picioare, numai in faulturi l-au tinut. Eram neinvinsi de 9 etape. Pe urma ne-a batut FC Arges, ne-au jucat in picoare, i-au lasat sa joace dur. Pe urma am mai pierdut unul la Timisora. Ne-a dat in minutul 93 penalty, o japca ordinara.

Nu stiu daca nu ar fi venit Revolutia daca am fi putut sa le luam fata. Dar cand a plecat Gica Popescu, a plecat cam jumatate de echipa. Facea diferenta.

Au plecat atunci multi de la Dinamo si de pe la Steaua. Echipele au fost slabite, dar nu organizatoric. Ei pe unde se duceau, bateau. Jucau doar intre ei, povesteste Cartu.

Sorinacchio isi aminteste cu nostalgie si de meciuul la care a avut cei mai multi suporteri in tribune, la un meci cu Dinamo, disputat pe centralul din Craiova.

„Cei mai multi oameni au fost in ’83, cand i-m batut pe Dinamo. Tin minte ca intra lumea sa ne pupam cu ei. O nebunie de meci. Echipa de talia aceea nu va mai fi niciodata, dar daca respecti starea de spirit si orgoliul echipei poti sa faci. Dar nu cum s-a intamplat pana acum cine a vrut si cine n-a vrut batea la Craiova. Trebuie sa ai jucatori si antrenori de un anumit tip, cu caracter„, a precizat Cartu, care isi aminteste din acea perioada si actualul antrenor al Otelul, Edwald Lienen, pe atunci jucator la Borussia Monchengladbach, pe care Maxima Craiova a eliminat-o din editia ’79/’80 a Cupei UEFA .
„Juca 4-3-3, el juca in stanga. Il tin minte. Era cu cioc. L-a luat Negrila de 2-3 ori de cioc. Dar bun fotbalist, de viteza, instient, dracos. Nu a fost la echipe asa tari in Bundesliga”, a mai spus Cartu.

Etichetat cu: , , , , , , , ,
Postat în DIVERSE

Comenteeeezi?!!

Liga I 2018/19
Loc Echipa Pct. J +/-
1CFR Cluj542623
2FCSB492620
3U Craiova 1948452619
4Astra Giurgiu422613
5FC Viitorul3826-1
6Sepsi Sfantu Gheorghe37267
7FC Botosani3626-2
8Poli Iasi3426-10
9AFC Hermannstadt3226-3
10Dinamo Bucuresti3226-8
11Gaz Metan Medias3126-7
12Dunarea Calarasi2426-9
13FC Voluntari2126-16
14Concordia Chiajna1826-26