Adrian Mihai Iencsi: „De la Moscova i-am transmis lui Becali ca vreau sa ma intorc in Giulesti si joc gratis!”

A purtat timp de patru ani banderola de capitan si a marcat de 24 de ori pentru Rapid, desi juca aparator. si-a inghesuit in vitrina cu trofee doua titluri de campioana, doua Cupe si trei Supercupe ale Romaniei. S-a luptat de la egal la egal cu Michael Owen si Jurgen Kohler. A vrut sa fuga de la Spartak Moscova, doar de dragul Rapidului. Regretatul Nae Manea l-a rebotezat: „Mozambicanul”. El este Adrian Iencsi!


– In 1997 ai ajuns la Rapid, de la Ceahlaul, echipa la care ai facut primii pasi in fotbal. Exista o poveste legata de acest transfer?

– Este o poveste mai lunga. in acea perioada am fost convocat la nationala de tineret condusa de Victor Piturca. Pentru acele vremuri, un jucator chemat la nationala tocmai de la Piatra Neamt era clar ca va atrage atenția. Nu trebuie uitat ca in mod normal erau selectionati doar jucatori de la Steaua, Dinamo, Universitatea Craiova si, uneori, FC Arges. Atat Steaua, cat si Rapid s-au fost interesat de mine. La inceput, nu am avut o optiune clara. Desi pare mai iesit din comun, in perioada aceea imi doream mai mult sa stau langa mama, eu fiind un om atasat locului. Cred ca Dumnezeu a vrut sa ajung la Rapid si mi-a ales un drum foarte bun. Rapid reprezinta si in acest moment ceva special in sufletul meu. Sunt mandru ca am ajuns sa joc la aceasta echipa si sa fiu respectat de toti iubitorii Rapidului si ma bucur ca am ajuns sa fac parte din familia Rapidului!

-Ai debutat contra Universitații Cluj, intr-o victorie cu 1-0. Ce ne poti spune despre primul meci in tricoul Rapidului?

– A fost un meci cu emotii foarte mari, dar normale pentru mine. Era pentru prima data cand jucam la o echipa din Capitala sustinuta de foarte multa lume. Fiind tanar am avut emotii, normal, dar le-am doborat cu multa ambitie si entuziasm. Eram mandru sa joc la o echipa sustinuta de niste suporteri minunati care cantau tot timpul si isi incurajau echipa neconditionat, fara sa le pese de scor. A fost o experienta fantastica! Un meci cu o victorie mare pentru mine. Ramane o zi foarte speciala pe care nu o sa o uit niciodata. Cand a fluierat arbitrul inceputul meciului ma priveam singur si nu imi venea sa cred ca port echipamentul Rapidului! Acelasi sentiment l-am resimtit si atunci cand am revenit la Rapid, in sezonul 2009-2010.

-Din postul de fundas central ai marcat 24 de goluri pentru Rapid, din cele 29 reusite in cariera. E o performanța?

-Cred ca este o performanța. Dar aceasta reusita s-a datorat in primul rand echipei, precum si increderii pe care mi-au dat-o antrenorii cu care am lucrat, nume mari, Mircea Lucescu, Mircea Rednic, Viorel Hizo. Este o mandrie ca din postul totusi dificil de fundas central sa marchez 24 de goluri. Orice gol inscris pentru Rapid a reprezentat o imensa bucurie si o satisfactie totala.

-Multi ani ai purtat pe braț banderola de capitan al Rapidului. Cum ai perceput aceasta “datorie” ?

-Pana catre anul 2000 am fost capitan doar in unele meciuri. De cateva ori, chiar sub comanda lui Mircea Lucescu, ceea ce nu era puțin lucru in contextul in care capitani erau “monstrii sacri” precum Nae Stanciu si Cristi Dulca. Dar aveam sa port apoi banderola timp de 4 ani, intre 2000-2004. A fost perioada in care am obtinut niste trofee foarte importante. Era o responsabilitate imensa sa fiu capitanul echipei Rapid. Avand aceasta datorie sacra am devenit mult mai sobru in tot ce faceam, trebuia sa fiu foarte atent, atat in relatia cu jucatorii, cat si cu antrenorul, sa fiu un fel de catalizator. Acest lucru mi-a pus practic si o ordine in viata. Purtand banderola de capitan la Rapid m-am format ca om, m-am simțit responsabilizat pe partea fotbalistica si in viata de zi cu zi.

-Cu Rapid ai reusit sa castigi doua titluri de campion. Cum poți caracteriza cele doua mari realizari?

-Am cucerit doua campionate din cele trei din intreaga istorie rapidista. Dar pe langa cele doua titluri, am mai adaugat in palmares doua Cupe si trei Supercupe ale Romaniei, ceea ce nu e puțin lucru! Ma simt un jucator implinit pentru ca e o mandrie sa am in vitrina doua campionate castigate cu Rapid, dintre care unul din postura de capitan de echipa.

– De unde a aparut porecla Mozambicanul?

-Este o poveste amuzanta, de care imi amintesc mereu cu placere. Eram impreuna cu Nicolae Manea, Dumnezeu sa-l odihneasca, fostul meu antrenor, presedinte si nu in ultimul rand un adevarat prieten care m-a sprijinit foarte mult. Veneam dupa o deplasare in Maroc. La intoarcerea catre Bucuresti, in avion am socializat cu o familie care avea un copil de culoare. Eu si nea Nae ne jucam cu micuțul. O doamna mai in varsta, foarte simpatica, care statea langa noi, l-a intrebat pe Nae Manea in franceza daca acel copilas este al meu. Nea Nae, mereu pregatit sa intretina o atmosfera placuta, i-a raspuns ca da, pentru ca si eu sunt din “Mozambique”. De atunci se trage aceasta porecla. imi amintesc cu mare placere acest lucru, parca s-a intamplat ieri.

– De-a lungul carierei ai prins atat postura de jucator, cat si cea de antrenor. Care dintre cele doua ți s-a potrivit mai bine?

-in mod sigur m-am nascut cu talent fotbalistic. E o mostenire de la tatal meu pentru ca si el a jucat fotbal. Mi-au placut foarte mult mingea si fotbalul si poate de aceea am ajuns sa joc fotbal la cel mai inalt nivel. Pot spune ca meseria de fotbalist mi s-a potrivit de cand m-am nascut. in schimb, meseria de antrenor este altceva. Chiar daca vorbim tot despre fotbal, responsabilitatea si comportamentul difera. Eu cred ca sunt mult mai pasionat sa antrenez, imi place foarte mult. Daca voi fi potrivit pentru aceasta meserie asta se va vedea cu timpul prin rezultate.

– Ce antrenori ți-au influentat cariera?

-Toti antrenorii cu care am lucrat au avut o influența asupra dezvoltarii mele. Dar sunt doar trei tehnicieni care mi-au influentat decisiv cariera. Primul este Florin Marin, pentru ca m-a promovat la Ceahlaul. Urmeaza Victor Piturca, cel care m-a convocat la nationala de tineret. Nu in ultimul rand, Mircea Lucescu, de la care am invațat foarte multe. Practic, dansii sunt cei care m-au propulsat in fotbal. insa si alți antrenori au avut un aport in ascensiunea mea. Nu-i uit pe Viorel Hizo, Mircea Rednic si Puiu Iordanescu, la nationala mare, dar si in scurta lui perioada la Rapid. Pentru Mircea Lucescu pastrez insa un respect deosebit. Dansul m-a format si ca fotbalist, dar si ca om.

-A antrena o echipa din liga a III-a, dintr-o comuna precum Jucu este o aventura?

-Este intr-adevar o aventura, dar una frumoasa, pentru ca imi place foarte mult ceea ce fac. Eu sunt pregatit sa antrenez indiferent de nivel. Nu pot sa stau acasa si sa astept sa pregatesc o echipa in Champions League. Sunt pasionat de aceasta meserie. imi place sa urmaresc jucatorii tineri, sa ii formez si sa construiesc o echipa buna. Bineinteles ca imi plac si jucatorii cu experienta, pentru ca cei tineri sa aiba langa cine sa creasca. Nu conteaza ca sunt in liga a III-a, nu conteaza locul unde antrenez. Repet, imi place ceea ce fac si vreau sa muncesc!

-Care este atacantul care ți-a pus cele mai mari probleme in cariera de jucator?

-Au fost destui atacanți cu calitați remarcabile. Din campionatul nostru imi creau probleme Jean Vladoiu, Lacatus, Ganea, Danciulescu, Claudiu Niculescu, Ciocoiu. Erau atacanti foarte buni. Ma refer doar la cei impotriva carora am jucat, pentru ca altfel ar trebui sa incep cu Daniel Pancu. Pe plan international, am avut mult de „lucru” cu Michael Owen, atunci cand Rapid a jucat dubla cu Liverpool in cupele europene. in ceea ce priveste echipa nationala, l-as mentiona pe Jurgen Kohler, un jucator inalt si extrem de puternic.

-Ai jucat 297 de meciuri in Liga I. Ce ai pastrat in raftul cu amintiri?

-Derby-urile cu Steaua, Dinamo si Craiova. Pentru noi, Rapid, acele meciuri cu incarcatura erau derby-uri. La aceste partide stadioanele erau mereu pline. imi amintesc si acum de meciul cu FC National. Atunci am marcat din lovitura libera, dupa o pasa scurta a lui Danut Lupu. A fost un meci special si un gol important. O alta partida este cea din Ghencea cand am batut-o pe Steaua cu 3-1. in acel meci m-a pus arbitrul sa repet o lovitura de la 11 metri si am inscris din nou. Practic am marcat de doua ori.

-O intamplare din cei aproape trei ani petrecuti in Rusia?

-Da, chiar nu pot uita. S-a intamplat in prima saptamana, abia ajunsesem in Moscova. Dupa semnarea contractului cu Spartak, am stat o saptamana si m-am decis sa ma intorc in Giulesti. Desi aveam un contract mult mai mare acolo si alte facilitați, comparativ cu ce castigam la Rapid, mi-am dorit sa ma intorc in tara. Plecand de la Rapid la 29 de ani, in calitate de capitan de echipa si titular la echipa nationala, mergand la o echipa de traditie cum este Spartak Moscova, mi-a fost foarte greu din punct de vedere al adaptarii. imi era foarte dor de casa si de Rapid. Atunci i-am telefonat lui Giovani Becali, care pe vremea aceea era presedintele Rapidului, si i-am propus sa ma intorc acasa, sa ma intorc la Rapid. Am spus ca accept sa joc un an fara salariu, sa castig doar din prime. A fost o situatie foarte delicata pentru mine. Evident ca m-a refuzat. in final am inteles ca n-aveam cum sa ma intorc dat fiind ca se semnase un contract. Dar dupa un an am ajuns sa ma obisnuiesc cu strazile din Moscova, cu stilul de viata, sa inteleg limba rusa si sa imi fac prieteni. Astfel am petrecut trei ani frumosi acolo, la echipa cu cei mai multi suporteri din Rusia.

-Cum se vede fotbalul romanesc actual comparativ cu perioada in care jucai la Rapid?

-Nu am intentia de a jigni pe cineva, dar in acea perioada fotbalul era mult mai sus calitativ. Foarte multe echipe se bateau pentru titlul de campioana si toate aveau jucatori de mare valoare. Stadioanele erau pline oriunde mergeai. Peste tot pe unde se deplasa Rapid se juca doar cu casa inchisa. Fotbalul era cu adevarat un spectacol. si in momentul actual sunt echipe cu jucatori buni, dar nu mai se simte aceeasi emulație si placere in joc. Lipsesc tribunele pline. Daca suporterii nu se mai prezinta la stadion inseamna ca fotbalul nu mai este la fel de spectaculos.

-Ce le transmiti suporterilor Rapidului?

– Vreau sa transmit urmatorul mesaj: Rapidul este inca in viata! Sunt sigur ca inca mai exista acei suporteri minunati si intr-un numar foarte mare. Ei mai tin Rapidul acolo si il pot scoate la suprafata. Pentru mine Rapid este o stare de spirit, un club special si asa va ramane toata viata. N-am crezut vreodata ca o sa ajung sa iubesc un club atat de mult! Sunt sigur ca parintii le transmit copiiilor tot ceea ce inseamna Rapid pentru ca si acestia sa creasca in spiritul Rapidului. si eu am copii si incerc sa ii educ in visiniu. Toți suferim ca nu ne putem duce copiii in Giulesti sa simta si ei ce inseamna sa joace Rapidul si sa auda cum canta galeria in tribune.

Interviu realizat de Ioana VILCEANU

Etichetat cu: , , , ,
Postat în FOTBAL INTERN

Comenteeeezi?!!

Comentati exclusiv pe SPTFM.ro...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Liga 1, play-off 2017
Loc Echipa Pct. J +/-
1FC Viitorul3022
2FC Steaua Bucuresti2720
3CFR Cluj252-1
4CS U Craiova2420
5Dinamo Bucuresti2320
6Astra Giurgiu232-1
Liga 1, play-out 2017
Loc Echipa Pct. J +/-
1Gaz Metan Medias2422
2CSM Poli Iasi1922
3FC Botosani172-1
4FC Voluntari162-1
5ACS Poli Timisoara1322
6Concordia Chiajna132-3
7Pandurii Tg Jiu II1220
8ASA Tg. Mures92-1